Guvernul nostru dăduse o ordonanță demnă de o antologie a absurdului. Conform acesteia, nimeni nu mai putea să vândă produse în piețele publice decât în calitate de persoană fizică autorizată. Aparent,  dispoziția respectivă nu părea să aibă nimic alarmant în ea. În realitate dovedea cu prisosință că cei care o alcătuiseră nu avuseseră contact cu realitatea. Ca să devii persoană fizică autorizată îți trebuie un braț de hârtii. Trebuie să te înregistrezi la primărie, la fisc și la registrul comerțului. Trebuie să-ți cumperi o droaie de registre și formulare de evidență fiscală. Trebuie să-ți angajezi contabil. Tot ceea ce vinzi trebuie înregistrat în acte. Periodic, un inspector de la fisc îți verifică actele. Ți se stabilește un impozit anual, care se reglează în funcție de veniturile obținute. Dacă ieși pe câștig, dai impozit; dacă ieși pe pierdere, să fii sănătos! Mai mult, trebuie să ai casă de marcat. Să ne punem acum în situația unei bătrâne, care adună și ea niște urzici, sau dragavei, sau mușețel și merge cu ele la piață. Trebuie să dea mai întâi pensia de pe câțiva ani, dacă o are, ca să-și cumpere casă de marcat. Plătește taxele   pentru piață, curentul pentru casa de marcat. Pe fiecare fir de buruiană vândută trebuie să pună etichetă cu cod de bare, pentru că altfel nu-i citește casa de marcat. Să mergem mai departe cu operațiile? Cred că vă e lehamite și Dvs. Noroc că prim-ministrul s-a grăbit să anunțe că ordonanța a fost dată doar așa, ca să fie, dar nu se va pune în practică.

Situația respectivă, pe cât de comică pe atât de penibilă, ar trebui să ne dea de gândit. Ne-au rămas câmpurile pustii, fiindcă nimeni nu le mai lucrează. Importăm totul. Priviți în magazine și veți vedea fasole din Egipt, castraveți din Vietnam, mere din Italia, struguri din Africa de Sud, ceapă din Turcia, făină din Ungaria, flori din Olanda și întrebați-vă ce mai găsiți din România. Dumneavoastră, malovicenii,  grădinari din tată-n fiu, care alimentați cândva jumătate Severinul cu zarzavaturile Dumneavoastră, arătați-mi azi un petic de grădină în hotarul satului. Nu veți avea ce să arătați. Au dispărut și hoții din sat, că nu mai au ce să fure, le-a dispărut obiectul muncii. Oare, lucrurile acestea nu le văd aleșii noștri? Ne-am împrumutat și continuăm să ne împrumutăm cu sume colosale, care vor înrobi câteva generații de acum încolo, ca să aducem de la capătul pământului produse pe care le-am putea produce și noi chiar mai bine decât alții. În loc să ne gândim la legi care să înlesnească și să încurajeze pe țăran să producă, îi distrugem din fașă orice brumă de elan. Păcat! Istoria ne va judeca foarte aspru pentru cele făcute astăzi fără noimă, iar copiii și nepoții ne vor blestema![28]


[28] Aberații legislative, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. V, 2012, pp. 312 – 313; 352 – 353; 365 – 366; în ,,Datina”, an. XXIII(2013), nr. 6005(2 oct.), p. 1;


Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.


MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.

Lasă un răspuns