De vorbă cu Andreea Pîrlea – „Sunt un om liber care aleargă să prindă timpul.”

Andreea Pîrlea

Un om care se distinge prin sensibilitate și talent, Andreea Pîrlea, dincolo de a fi un cadru didactic apreciat, ne oferă o doză de literatură română contemporană prin intermediul scrierilor sale. Îi mulțumim pentru amabilitatea de a ne oferi un interviu și pentru aceea de a ne încânta cu magia cuvintelor.

Vorbește-ne puțin despre tine. Cine este omul din spatele cărții și cum a apărut pasiunea pentru scris?

Sunt un om iubit, soție și mamă a doi copii. Sunt un om liber care aleargă să prindă timpul. Ce bine ar fi ca ziua să aibă 48 de ore! De mică, având multe hobby-uri (pictura, lectura, scrierea creativă, muzica, sculptura, teatrul, dansul și limbile străine), am fost obișnuită să am o viață foarte activă.

Sunt profesoară de Limba și literatura română, așadar am fost mereu înconjurată de cărți.

Am scris de mică, dar nu am acordat o atenție deosebită acestui lucru. Nici nu luam în calcul posibilitatea de a ajunge scriitoare, așa cum nici nu-mi închipuiam că voi ajunge profesoară. În cazul meu, s-a dovedit de multe ori că imposibilul e cât se poate de posibil.

Nu pot vorbi tocmai despre o pasiune pentru scris, ci, mai degrabă, despre o nevoie ființială de a-mi așterne gândurile nu într-un jurnal, ci într-o carte, simțind acut faptul că am ceva de transmis cititorilor, că scrierile mele nu-mi sunt destinate doar mie, ci pot avea o influență benefică asupra celor care se regăsesc în ele.

Cum ai descrie relația ta cu domeniul literar?

Nu mă pot abține să nu zâmbesc.  La figurat vorbind, pot afirma faptul că avem o relație plină de iubire și pasiune. Am fost dintotdeauna o cititoare înrăită, am iubit  cu ardoare cărțile și mi-am dorit o cameră-bibliotecă.  Din liceu, sub coordonarea doamnei profesoare de Limba și literatura română, am început să particip la diverse evenimente literare. De când am început să scriu cu adevărat,  prezența la acest tip de evenimente a crescut, nu doar pentru că îmi plac foarte mult, dar îmi oferă posibilitatea de a cunoaște oameni cu aceleași preocupări și valori ca și mine.  E drept că, la o parte dintre ele, particip și în calitate de autoare, fiind invitată de organizatori, dar există și evenimente literare pe care le organizez eu.

Ce părere ai despre maniera în care este abordată literatura în prezent? Mai citesc oamenii sau sunt prea prinși în cotidian?

Cred că în prezent se încearcă o stârpire a tot ce înseamnă cultura și valorile morale. Ideea conform căreia oamenii nu mai citesc este eronată, dar e puternic mediatizată. Mulți oameni citesc cu pasiune. Problema e că nu sunt vizibili, tocmai fiindcă s-a creat ideea că ar fi o excepție. Scuza că suntem prinși în cotidian e o modalitate prin care unii încearcă să se păcălească singuri că nu au timp de lectură.  Adevărul e că ține de alegerea noastră și de priorități în ceea ce privește petrecerea timpului liber. Eu particip lunar la cinci cluburi de carte din Iași, pe trei dintre ele le organizez eu: Atelierul de lectură și scriere creativă e destinat micilor cititori, Clubul de lectură –Liceenii citesc și un club pentru adulți, destinat în mod special celor din comuna în care locuiesc. Să știți că avem lunar mulți participanți, iar în Iași există multe cluburi de lectură. Oamenii sunt avizi nu doar să citească, ei doresc să și împărtășească informațiile și trăirile izvorâte din subiectele abordate în cărți. 

O influență foarte mare asupra lecturii din România o are statul care nu încurajează cultura în general. Astfel, evenimentele literare, deși au loc, nu sunt vizibile din cauza lipsei de promovare și așa se creează falsa imagine că nu ar exista. Din păcate, am observat că, nu de puține ori, evenimentele literare lipsesc tocmai din școli, iar copiii cresc fără să știe ceva despre ele.

Aud adesea că tinerii nu mai citesc. Nu e adevărat! Nu putem generaliza. E cert însă că, atât timp cât nu punem accent pe literatură de la o vârstă fragedă, e greu ca mai târziu să le pretinzi tinerilor să citească, pentru că deja și-au risipit timpul în multe alte preocupări, deseori nefolositoare.

În calitate de cititor, ce ne spune biblioteca ta personală? Preferi un anume gen literar? Ai un autor cu ale cărui opere rezonezi?

Biblioteca mea personală e foarte mare și crește pe zi ce trece. Ea vă poate spune că citesc divers, că predomină autorii români, clasici și contemporani, în aceeași măsură în care încerc să descopăr autori străini.  La mine în bibliotecă este echilibru. Nu pot spune că prefer un anume gen literar, pentru că am pe noptieră cărți diverse. Nu citesc cărțile pe rând, ci, în funcție de cum mă simt într-un anumit moment, aleg o carte din care să citesc. Poate fi o carte de poezii, un roman de dragoste, un thriller sau un roman polițist, o carte pentru copii sau de dezvoltare personală etc.

Pentru că iubesc cărțile și bibliotecile, mă înconjor mereu de ele.

Mă regăsesc în special în scrierile lui Mircea Eliade și ale lui George Bacovia. Cartea mea preferată e ,,Adam și Eva” de Liviu Rebreanu.  În ultima vreme, am citit îndeosebi autori români contemporani.  A fost o încântare să-i descopăr!

Cu siguranță ai dezvoltat un atașament aparte față de versurile tale, dar ai putea menționa două care te definesc cel mai bine?

Nu sunt cele mai inspirate, însă sunt cele care-mi vin acum în minte:

,,M-am născut să fiu defectă

Fiindc-așa pot fi perfectă.”

Ce înseamnă să fii scriitor în România zilelor noastre? Ce nivel de satisfacție ai dincolo de bucuria creației și a publicării?  

Din păcate, scriitorii români nu sunt prețuiți, iar scrierile lor nu sunt promovate.  Probabil că și literatura  a fost victima clișeului, tot mai răspândit în ultima vreme în societatea noastră, conform căruia tot ceea ce vine din afară e mai bun decât ceea ce reușim să facem noi aici, indiferent de domeniu.

Prin faptul că majoritatea editurilor nu publică și nu promovează autori români, mai ales contemporani, s-a creat ideea conform căreia românii scriu prost. La această idee au contribuit și unii bloggeri de carte români care au considerat că lecturarea câtorva cărți din literatura română contemporană  e suficientă  pentru a generaliza, dând un verdict cât se poate de slab literaturii române.  M-am săturat să aud afirmații de tipul: ,,Eu nu citesc autori români.” ,,Am decis să ofer o șansă unei cărți românești și m-a dezamăgit. Nu mai  vreau să aud de literatură română contemporană.” etc. Sincer vă spun: Nu am mai auzit de vreo țară care să-și renege scriitorii. Am auzit doar despre susținere și promovare. Acum nu spun că la noi e doar lapte și miere, e adevărat că nu toți autorii sunt scriitori și nu toți scriu bine. Însă nu este cazul să generalizăm. Toți scriitorii străini scriu bine? Cu siguranță nu! Ar fi bine dacă  toate editurile ar fi mai atente la calitatea manuscriselor publicate.

În ciuda tuturor acestor obstacole, scriitorii care consideră că au ceva de spus luptă și reușesc, ușor-ușor, să ajungă în sufletele tot mai multor cititori.

E greu să măsori nivelul de satisfacție pe care-l ai ca scriitor, însă pot spune că mă simt împlinită pentru fiecare om care găsește ceva folositor și ziditor în cărțile mele.

Ce părere ai despre introducerea în manualele de literatură a poeziei și a prozei contemporane?

În această problemă trebuie evitate extremele și trebuie căutat un echilibru, absolut necesar și benefic, între scrierile autorilor clasici și cele ale autorilor contemporani, fiecare având rostul lor în formarea elevilor.

Prezența scrierilor autorilor contemporani în manualele școlare, alături de autorii clasici, este obligatorie. Scriitorii contemporani scriu despre lumea în care trăiesc elevii și, în felul acesta, interesul elevilor, referitor la diverse aspecte din viață, este mult mai mare, pentru că se regăsesc în textele propuse spre studiere. Însă acestea trebuie selectate cu foarte mare atenție din toate perspectivele.  

Care sunt titlurile și de unde pot fi achiziționate cărțile semnate de tine?

Până acum, am publicat trei cărți: un volum de poezii (,,La porțile dorului”), un volum de proză scurtă (,,De mână cu tine”) și un volum de povești pentru copii (,,Mai spune-mi o poveste!”).

Cartea de poezii, pentru moment, nu mai este disponibilă, urmează să o reeditez, însă celelalte două cărți se găsesc la mine, în librăria editurii Literpress Publishing, pe Bookzone, Cărturești, Libris, Cartea ta, Emag etc. Fizic se găsesc în Iași la Librăria Junimea, iar cei din diaspora le găsesc în librăria Adler.

Care sunt planurile de viitor în ceea ce privește cariera ta literară?

Nu mă pot opri din scris. Am mai multe proiecte în lucru. Sper ca, în curând, să public primul meu roman. Îmi doresc să continui să organizez cele trei cluburi de lectură, să particip la cât mai multe evenimente literare și să promovez literatura în rândul tinerilor. Nu pot să uit că la o întâlnire cu micii cititori dintr-o școală, un copilaș de clasa a doua mi-a spus: ,,Nu pot să cred că sunteți vie! Credeam că toți scriitorii sunt morți.”

Un gând pentru cititori.

Posibilitatea de a citi e un atu al libertății.  Prețuiți cărțile, mai ales pe cele românești, pentru că ele vorbesc despre fondul nostru sufletesc. Citiți și autori români contemporani, pentru că ei sunt cei care duc moștenirea noastră culturală mai departe și pentru că ei scriu, întâi și întâi, pentru noi și despre noi.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns