,,Ochii”

De ce mi-aș dori uneori să fiu orb?

Ochii mei nu se mai regăsesc în ochii tăi. În ochii tăi văd trădarea și moartea iubirii noastre.

Ochii mi-au văzut, rînd pe rînd, murind… bunicii, tatăl, mama, fratele, soția, copiii născuți și nenăscuți. Am fost oare blestemat să rămîn singur pe Pămînt? Cum să mai văd credința din suflet?

Am văzut cerșetori murind de frig pe stradă.

Am văzut frați de credință înnebunind și ucigîndu-se, deși au același Tată. Ortodox vs. ortodox.

Am văzut copii abuzați de părinți și tineri ce cred că fericirea șade cuminte în tutun, sticle goale de alcool, în seringi sau în prafuri trase pe nas.

Am văzut femei bătute de soț sau exploatate comercial de diavoli desfrînați.

Am văzut crime oribile și violuri și pedofili nepedepsiți.

Am văzut politicieni prostituîndu-se.

Am văzut condamnați la moarte și pe Frank murind nevinovat.

Am văzut rugi înlocuite cu blasfemii și cuvinte acoperite de înjurături (anti-Cuvinte). Am văzut opere de artă demonice și poezii de aceeași sorginte. Am văzut poeți (bărbați/femei) cu limbaj de bordel.

Am văzut perversiunea defilînd la marș și justificînd sute de genuri în loc de două sexe biologice definitive.

Am văzut feministe mințind că au un corp cu două inimi și justificînd așa moartea celor nevinovați din pîntece.

FIV – Am văzut părinți infertili ce vor copii cu orice cost și preferă să nască unul, cu prețul morții altor zeci sau sute.

Am văzut medici jucîndu-se de-a Dumnezeu și profesori ce nu au dragoste pentru elevii cărora ar trebui să le fie modele de moralitate.

Am văzut copii ai nimănui în orfelinate.

Am văzut mîini întinse ce nu primesc de pomană și lacrimi ce curg în van.

Am văzut guri adormind flămînde și celule de penitenciar nevizitate de nimeni.

Am văzut bolnavi murind cu zile, într-un stat capturat de mafioți.

Am văzut bancheri lipsiți de scrupule, cămătari moderni.

Am văzut daruri (de Sus) din pîntece sfîrtecate în bucăți și aruncate la gunoi de mame și tați cu inimi fără de iubire.

Am văzut prea multe pentru o viață de om… Ochii mei ascund prea multă durere și lacrimi neplînse.

Am văzut Iubirea răstignită pe Cruce și ochii mei au știut instantaneu ce e nădejdea și ce e Biserica, locul unde îmi pot plînge păcatul neiubirii aproapelui și unde e fîntîna ce are Apa Vieții, cu care să-mi spăl, de tină și de sînge, fața și ochii. (Cahul, 24.02.24, ora 24.00)

Privește oamenii prin ochii iubirii

Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că suntem buni, Dumnezeu este milostiv faţă de noi nu pentru că merităm milă sau dragoste: El pur şi simplu ne iubeşte.

Şi trebuie să ne amintim, iată, că unicul mijloc de a-l renaşte pe om, unicul mijloc de a-i da omului posibilitatea de a înflori deplin este a-l iubi – a-l iubi nu pentru virtuţile lui, ci în pofida faptului că el este imperfect, a-l iubi pur şi simplu pentru că este om şi pentru că omul este ca atare atât de măreţ şi minunat. În asta putem crede întotdeauna. Noi nu putem vedea asta întotdeauna – doar ochii dragostei ne pot îngădui s-o zărim. Omul poate fi privit cu ochi nepăsători, şi atunci nu vedem nimic, ci băgăm de seamă doar manifestările exterioare, trăsăturile feţei, apreciem omul la fel cum apreciem toate celelalte: un câine, un cal sau un obiect pe care vrem să îl cumpărăm.

Trebuie să ne deprindem a privi omul aşa cum este el în adâncul adâncului său, în însăşi esenţa sa, şi să ne raportăm la el în mod corespunzător. Aşa Se raportează la noi Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că suntem buni, Dumnezeu este milostiv faţă de noi nu pentru că merităm milă sau dragoste: El pur şi simplu ne iubeşte.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iubirii, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2009, pp. 83-84) – text și foto: doxologia.ro.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet