Istoria altfel ▪︎ Manuscris olograf INEDIT aparținând poetului Radu Gyr, cu versuri scrise la Tismana, în anul 1938!

Se împlinesc astăzi, 2 martie, 119 ani de la nașterea „poetului temnițelor” Radu Gyr, numit astfel ca urmare a timpului îndelungat petrecut în mai multe închisori din țară, aproape 20 de ani. Este autorul poeziei-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Doctor în Litere, conferenţiar la Facultatea de Litere și Filosofie din Bucureşti, a fost laureat al Societăţii Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură şi al Academiei Române.

Puțini sunt cei care știu că Radu Gyr a fost încarcerat și la Tismana în anul 1938, fără proces și fără condamnare, alături de mai mulți legionari, printre care și prof. Ioan Zelea Codreanu. Din timpul detenției de la Tismana, s-a păstrat la Arhivele Naționale ale României, un manuscris (INEDIT), identificat de noi în anul 2019, cu poezii scrise într-o notă cu totul diferită față de versurile care l-au consacrat pe „poetul temnițelor”.

Postăm astăzi pagina de gardă și prima filă a manuscrisului intitulat „La Mănăstire. Tâlcuiri de la Tismana (1938)”.

Poetul a scris la mănăstirea din Gorj 19 poezii. Una dintre acestea se numeşte chiar „Tismana”.

„Cine te-a ‘nfrunzit cu pana, alb trifoi de piatră vie? Creşti pe zare: elegie, nufăr de opal, Tismana. Leaturi negre, mănăstire.

În arginturi, sub ştergare, sfinţi albaştri ca o zare au frunţi limpezi de potire.

Un zugrav de cer şi stele – hoţ de flăcări şi ştiubee – tâlhării din curcubee aur tânăr şi văpsele.

Şi, cu mână diafană şi lumini cutremurate, chipul Maicii-Prea-Curate l-a furat într’o icoană.

Subţiaţi pe zid, în strai cu flori de fir şi de zăpadă, scrişi frumos ca ‘ntr’o baladă, ctitori: Mircea, Radu, Vlaicu.

Pe veninuri şi vâlvoare Sfântul Gheorghe scânteiază. Sub Florii şi Bobotează arde Vinerea-cea-Mare.

La vecernii’n seara lină, trişti, cu umeri ca oglinda, trec heruvii mirosind a busuioc şi a lumină.

Fâlfâind, un serafim dă de veste prin unghere c’a venit la priveghere umbra popii Nicodim…

Şi când freamătă şlodunii, veacurile ies din gropniţi, urcă, tainic, în clopotniţi şi trag clopotele lunii.

Şi’n tăcerile Tismanii, din morminte, din tăpşane, cnejii vin şi plâng în strane peste vinete cazanii…”

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet