18 martie: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului | VIDEO

Trinitas TV / Sfântul Chiril al Ierusalimului

Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului 

Sfântul Chiril a fost izgonit a treia oară pentru dreapta credință, pentru că foarte mult se împotrivea ereticilor, biruindu-i prin dreapta credință.

Sfântul Chiril, născându-se din părinți dreptcredincioși și crescând întru dreapta credință, s-a făcut monah pe vremea marelui Constantin (306-337). După aceea, în vremea împărăției fiului său Constanțiu (337-361), fericitul Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350), ducându-se din viața aceasta la viața cea fără de moarte, Sfântul Chiril s-a ridicat în locul lui la scaun și s-a arătat iscusit apărător al apostoleștilor dogme, cu râvnă biruind eresurile lui Arie, ale lui Macedonie și ale lui Manent. Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, precum și de Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei, de la care mai pe urmă a suferit și izgonire.

În zilele acestui preasfințit arhiepiscop Chiril s-a făcut în Ierusalim un semn minunat pe cer, în ceasul al treilea din ziua a cincizecea, adică arătarea cinstitei Cruci care, strălucind deasupra Golgotei mai mult decât soarele, s-a întins foarte mult și a ajuns până la muntele Eleonului. Pentru acea minune Sfântul Chiril a înștiințat prin scris pe împăratul Constanțiu, sfătuindu-l spre dreapta credință. Căci acel împărat, abătându-se din calea dreptei credințe, a căzut în credința cea rea a lui Arie și ajuta ereticilor, iar celor dreptcredincioși le făcea rău. Cel mai sus pomenit Acachie, având în ajutor pe împăratul, s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfântului Chiril. Întâi, pentru că eresul era mustrat de sfântul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit și micșorat de necredincioșii împărați și scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpânirea mitropolitului Cezareei Palestinei.

Deci preasfințitul Chiril, văzând că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic și de sinodul local al Sfinților Părinți din Sardica, mai înainte biruit, și nu după canoanele bisericești, ci după împărăteasca stăpânire ținea rânduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia, ci încă și mustra răutatea lui, de vreme ce mai mult ca muncitorii, decât ca păstorii, își ținea scaunul.

Despărțindu-se Sfântul Chiril de Mitropolia Cezareei, voia ca scaunul Ierusalimului să fie înaintea celui al Cezareei, ca cel dintâi, de vreme ce Biserica Ierusalimului era maică a tuturor Bisericilor. Și, pe lângă aceasta, soborul din Sardica care a biruit pe Acachie, a dat începătoria în mâna fericitului Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului, care a fost mai înainte de Sfântul Chiril. Deci Acachie, umplându-se de mânia răutății, a găsit asupra lui o pricină ca aceasta: S-a întâmplat în Ierusalim un an de mare foamete, încât alerga tot poporul la preasfințitul Chiril, fericitul arhiepiscop, cerând de la dânsul hrană, în nevoia cea de foamete ce venise asupra lor. Iar el, fiind milostiv, și-a cheltuit toate ale sale, spre hrănirea lor. Dar, de vreme ce s-a lungit acea foamete și nu era cu ce să hrănească pe oamenii care se topeau de foame, a început sfântul a vinde lucrurile bisericești, aurul, argintul și cele mai scumpe perdele. Cu acel preț cumpărând grâu, îl împărțea la popor. Și s-a auzit atunci vestea că o femeie s-ar fi văzut umblând prin cetate, într-o sfințită îmbrăcăminte bisericească, și jucând, după obiceiul petrecerilor sale. Întrebând-o de unde a luat acea sfințită îmbrăcăminte, ea a zis: „Am cumpărat-o din târg, de la cutare neguțător”, spunând numele. Iar întrebând pe neguțător, acesta a spus: „Arhiepiscopul mi-a dat-o s-o vând”.

Integral pe: Doxologia


Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Lasă un răspuns