Tatuajele – emoții gravate pe piele

Dincolo de latura estetică, tatuajul are în spate o istorie, reprezentând o formă de expresie, un cumul de emoții gravate pe piele și purtate prin timp.

Povestea tatuajelor începe nu într-un salon al zilelor noastre, ci în urmă cu câteva milenii, când simbolurile aveau profunde valențe și semnificații.

Într-o societate dominată de o cultură în care exteriorul contează, prin intermediul tatuajelor, pielea poate fi considerată un ecran pe care ne proiectăm poveștile alcătuite din simboluri, credințe, temeri, momente etc. Diane Ackerman, în A Natural History of the Senses, specifică faptul că „tatuajele fac ca suprafața sinelui să fie unică, întrupând visele secrete, decorând cu embleme magice această Altamira a cărnii”.

Pozitiv și negativ, frumusețe și expresivitate, jalon al schimbării asumate de-a lungul timpului, purtător de conotații subversive pe parcursul istoriei, dar și de curaj al expunerii, tatuajul a evoluat odată cu societatea, cucerind noi libertăți și demolând inhibiții.

Pași prin istorie…

Cea mai timpurie dovadă a tatuajului este înscrisă pe corpul lui Ötzi cunoscut și sub denumirea de Omul de Gheață –  cea mai faimoasă mumie din Europa cu o vechime de peste 5 milenii.

În antichitate, tatuajele existau atât pentru a marca un statut social, cât și pentru a evidenția anumite credințe și valori. Se pare că tatuajele erau adesea folosite în Mesopotamia pentru a reliefa oamenii înrobiți, dar și în Egipt, ca decorațiuni pentru femeile din toate clasele sociale. Sclavii egipteni erau tatuați cu numele unui zeu, marcându-i ca fiind bunuri ale preoților sau ale faraonului. Cu toate acestea, și devotații puteau fi, de asemenea, tatuați cu numele zeului pe care îl venerau. Alte descoperiri arheologice sugerează că tatuajele au fost în cele din urmă folosite ca simboluri cultice în Egiptul antic.

Pornind de la tatuajele sclavilor din vechiul Egipt și având în vedere scăparea din sclavia egipteană, în legea evreiască antică, Tora interzicea inițial tatuajul deoarece era „simbolul servituții”.

Pe de altă parte, polinezienii au practicat arta tatuajului ca mijloc de a povesti, păstrându-și cultura prin modele elaborate gravate în piele.

În literatura greacă veche, tatuajul era numit „stizein”, un verb care înseamnă „a înțepa”, iar în perioada antică a Greciei și a Romei, tatuajele erau folosite pentru a marca atât soldații, cât și prizonierii de război sau criminalii, în funcție de simbolurile utilizate. Mai târziu, deși tatuajele erau oarecum obișnuite în rândul soldaților romani și în întregul Imperiu Roman, împăratul Constantin a interzis tatuajele în Bizanț deoarece credea că desfigurau imaginea lui Dumnezeu.

Culturi păstrate…

Culturile orientale, în special în Asia, au o istorie bogată a formelor de artă a tatuajului. În țări precum China, tatuajele au fost asociate cu criminalitatea în trecut, dar au câștigat treptat acceptarea ca formă de auto-exprimare. Tatuajele tradiționale chinezești prezintă adesea motive caligrafice, creaturi mitice și elemente simbolice care dețin semnificații culturale și spirituale profunde.

Triburile indigene din Africa și Oceania au propria tradiție în tatuaje. De exemplu, oamenii Maasai din Africa de Est își împodobesc trupurile cu modele complicate care semnifică vârsta, statutul și/sau curajul. Aceste tatuaje servesc ca un limbaj vizual în cadrul tribului, transmițând informații importante despre individ.

Europa se mândrește cu o gamă largă de stiluri de tatuaje, de la modelele complexe și bogat ornamentate ale tatuajelor tradiționale ale închisorii rusești, până la nodurile celtice monocolore sau, din contră, pline de culoare.

Tatuajele pot simboliza identitatea culturală sau spirituală a unei persoane și pot fi folosite pentru a-și exprima legătura cu o anumită tradiție sau cu un sistem de credințe. Tatuajele pot fi, de asemenea, folosite ca o formă de rebeliune sau neconformitate, provocând normele și așteptările societății.

În zilele noastre, tatuajul a devenit o formă de auto-exprimare, permițând indivizilor să-și arate personalitățile, interesele și experiențele de viață unice. De la tatuaje complicate ce acoperă suprafețe mari de piele, până la simboluri mici, dar încărcate cu semnificații diverse, fiecare tatuaj spune o poveste personală și servește ca o reamintire constantă a cine suntem.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Comentariu B.R.B.: De citit Biblia şi tatuajele.