(R) Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (20)

   „Nu voim a fi un stat modern oarecare, de o precocitate şi îndrăzneală care să uimească lumea. Dorinţele noastre sunt mult mai modeste, dar mult mai uşor de tălmăcit în faptă sigură: având conştiinţă de ceea ce suntem, simţindu-ne români mai mult decât coborâtori ai romanilor şi chiar decât cetăţeni ai României, voim, în cea mai strânsă legătură cu tot ceea ce a fost sănătos în trecut (50), să clădim cu mijloace româneşti civilizaţia românească pentru toţi românii (51)”(52). „Trupul societăţii e statul (53) (;), hrana şi-o ia din rodul muncii naţionale(54), mâna ei de apărare e oastea (55), inima ei e învăţământul (56), există deci şi o inimă, o minte a tuturor (57)”(58).

11 decembrie 2014

• Radu Mihai CRIŞAN, Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, cartea integral aici

_______________________________________

50. „Tradiţia nu e decât ideea verificată asupra realităţii”. (Nicolae Iorga, Idei asupra problemelor actuale, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1935, pag 15) „Între cei doi termeni care formează viaţa noastră de astăzi, formele care nu mai cuprind nimic şi realităţile care nu şi-au căutat încă forma”(ibidem, pag 11), „ea reprezintă(;) minimul de posesie” (ibidem, pag. 14) – [de] „lucruri verificate(;) care te ajută să nu greşeşti” (ibidem, pag. 143) – „care e necesar pentru ca o societate să trăiască”.
(ibidem, pag. 14) Iar „întoarcerea la tradiţie nu înseamnă întoarcerea la trecut, ci ţinerea în seamă a ceea ce din transmisiunea secolilor e încă viu, cu adevărat viu în sufletul omenesc”., ibidem, pag. 13

51. Şi-aici, luaţi aminte: „O civilizaţie nu se cântăreşte după întreţinerea străzilor şi numărul felinarelor, ci e un lucru de ordin

moral” (ibidem, pag. 52), „lucrul de căpetenie fiind starea morală din care vine munca onestă şi ordonată a unei societăţi; bugetul se subordonează unor necesităţi care vin din toată starea economică şi sufletească a ei”., ibidem, pag. 72

52. idem, Ideile conducătoare din viaţa poporului românesc, în [I.R.C.I.], pag. 189
53. „Unitatea elementară a pământului strâns între Dunăre, Nistru şi Tisa se impune de la prima vedere.(…)

54. „Popoarele care înaintează încet şi sigur sunt cele care nu se bucură de simpatia generală. Cel mai mare rău pe care-l poate da norocul este să te alinte toată lumea pe braţe. Nenorocirea poporului grecesc în secolul al XIX-lea a stat în aceia că de dragul lui Temistocle şi Pericle toată lumea a năvălit cu sfaturile, a dat speranţe, a făgăduit, dar numai când şi-a dat seama poporul grecesc de zădărnicia tuturor complimentelor şi a căutat în el însuşi elementele sale de putere, s-a întâmplat ceva”., ibidem, pag. 18(…)

55. „Astăzi, când e vorba de viitorul ţării, ne gândim la două lucruri: unii, optimişti până la naivitate, socot că prin sistemul pactelor, în a căror eficacitate eu nu cred, au asigurat acest viitor, alţii, mai cuminţi, se gândesc la crearea unui suflet de apărare şi la găsirea formelor materiale pentru a se asigura”., idem, Idei asupra problemelor actuale, pag. 77(…)

56. „Când toate problemele societăţii le dai în mâna celui din urmă dintre oameni, când cel din urmă vagabond, prin votul lui, influenţează în aceeaşi măsură ca şi mintea cea mai luminată asupra soartei Ţării”(…)

57. „Solidaritatea morală(;) înseamnă întâiu recunoaşterea necesităţii unor scopuri cărora oricine trebuie să li se închine cu credinţa şi munca sa, gata să înfrunte orice primejdii şi să primească asupră-şi orice suferinţă”.(…)

58. Nicolae Iorga, Viaţa sufletească a poporului român, în [I.R.C.I.], pag. 203

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo