(R) Mathesis sau bucuriile simple

   Sunt convins că dacă nu putem face lucid istoria, o putem măcar desface, bucată cu bucată, ca pe un ceas stricat, ale cărui piese să le punem pe urmă într‑o mai bună ordine. (Dar mi se pare că aşa se şi face, de cele mai multe ori.)

Istoria aceasta, o repet, este unul singur dintre toate sistemele posibile, una singură dintre toate lumile posibile. Şi atunci de ce să refuzăm discuţia lumilor posibile şi să o discutăm mai ales pe aceasta, care nu e mai bună, care nu se ţine mai bine decât altele şi care nu e decât mai întâmplatå? ”[1]

 Istoria aceasta, o repet, este unul singur dintre toate sistemele posibile, una singură dintre toate lumile posibile. Şi atunci de ce să refuzăm discuţia lumilor posibile şi să o discutăm mai ales pe aceasta, care nu e mai bună, care nu se ţine mai bine decât altele şi care nu e decât mai întîmplată?

Oameni buni, matematica n‑ar fi fost cu putinţå dacă ne‑am fi mulţumit să numărăm miile de pietre, sutele de mii care sunt pe pământ, şi nu ne ‑ am fi gândit să numărăm infinit de multele care nu sunt.

De aceea istoria ni se pare nu numai neştiinţifică, dar şi irelevante pentru om. Căci istoria aceasta nu este istoria omului, nu este istoria oameni lor, nu este nici „gândul lui Dumnezeu pe pământul oamenilor “. Nu reprezintă pe nimeni şi nimic. E o fabulă care ar fi putut să nu fie inventat.

Iar istoria care nu este — ea e, mai ales, istoria omului.

Lepadați‑vă de istorie. N‑aţi învăţat nimic de la ea, nu ştiţi prin ea decât câteva legende în plus, mai proaste decât ale poeţilor. Uitaţi. Adormiţi. Practicaţi somnul acela particular de care vorbea Leibniz, somn prin raport la câte un lucru, uitare specială a lui. Dar practicaţi mai ales somnul general, somnul care omite tot. Toată lumea trebuie părăsită, toate actele oprite, căci fiecare act e o eroare şi drumul care te duce la adevăr este: imposibilitatea de a face ceva, imposibilitatea de a crede, voi şi opera. Să  oprim orice mişcare, să omitem tot, să ne dormim somnul general — şi pe urmă să visăm. Poate, ca egiptenii din legende, să visăm despre formele pure. ”[2]

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo