Stima de sine și mediul familial

         Imaginea de sine se formează treptat, începând chiar din copilăria mică. Ea poate fi susținută sau sabotată de factori externi, precum grupul. Pe măsură ce crește, copilul are nevoie de iubire necondiționată, respectul, încrederea și stima noastră. El învață de la părinți ce înseamnă aceste lucruri și tot așa se dezvoltă iubirea de sine, respectul de sine, încrederea de sine și stima de sine. Dacă părinții lipsesc în toată această perioadă stima de sine este serios afectată.

Elevii care  au o stimă de sine crescută:

• au o stare de bine fizic şi psihic marcat accentuată pozitiv, dezvoltând comportamente de adaptare atât la mediul şcolar, cât şi la cel social extins;
• au stimă de sine pozitivă, asumându-şi responsabilităţi şi comportându-se independent;
• îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative
• oferă sprijin celorlalţi.

Elevii care  au o stimă de sine scăzută:

• au o stare de bine fizic şi psihologic marcat accentuată  negativ, dezvoltând comportamente de neadaptare la mediul şcolar (înregistrează absenţe nemotivate, ajungând chiar la abandon şcolar, sunt agresivi în relaţiile cu cei din jur);
•  nu reuşesc să facă faţă cerinţelor academice, morale şi sociale;

Adolescenții sunt sensibili la modificările de structură și dinamică familială; un divorț produce o ruptură majoră între membrii familiei, iar pentru tânărul care acum se formează, care încearcă să se găsească pe sine acest fapt determină sentimente de vinovăție, stimă de sine scăzută.

Probleme precum absența unui părinte sau chiar a amândurora, tirania unui părinte existent sau lipsa calității relațiilor dintre membrii familiei conturează o stimă de sine negativă.

Stima de sine crește o dată cu vârsta

În cadrul sistemului familial ,o comunicare directă, clară, sinceră, alături de reguli flexibile, democratice, conduce la o stimă de sine crescută. Prin urmare, dezvoltarea poate fi favorizată în cadrul familiei prin educație, climat pozitiv, support  emoțional. Un factor extrem de important este conștientizarea limitelor impuse de autoritatea parentală.

Adolescenţii care provin din familii în care stilul parental dominant este autoritar au o stimă de sine scăzută în raport cu cei proveniţi din familii în care stilul parental predominant este democrat, iar adolescenţii care provin din familii aflate în situații de criză au o stimă de sine scăzută în raport cu cei proveniți din medii familiale echilibrate: un studiu realizat pe un eșantion de 93 de adolescenți din cadrul Liceului de Arte ,,Constantin Brăiloiu “din Tîrgu-Jiu evidențiază acest lucru (fig.nr. 1 și fig. nr. 2)

Fig.nr.1  Corelația stil parental – stimă de sine

 Fig. nr. 2 Corelația tip de familie-nivel al stimei de sine

                                                                                   Profesor consilier școlar, Dan Elena

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează