Nichita Stănescu; Imn (R)
O, lucrurile n-au crescut o dată cu mine.
Mi-ajungeau pînă la bărbie
cîndva, în copilăria mea, acoperită
de ceţuri.
Mai tîrziu,
la sfîrşitul războaielor,
abia îmi mai urcau pîn’ la şold,
ca o dureroasă sabie de piatră.
Şi-acum
cînd îmi sunt mai prejos de gleznă,
asemenea unor cîini credincioşi,
cu braţul ridicat faţa a doua a stelelor
o ating.
Şi muzica sferelor, mai intens clocotind,
întru sărbătorirea adolescenţei
se aude. (1)
—————————————————————————————-
(1) Nichita Stănescu, Poezii, Antologie, postfaţă şi Bibliografie de Cristian Moraru, Editura Minerva, Bucureşti, 1988, pag. 18
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează