Sacrul și profanul
A vrea şi a nu vrea este viitorul pentru un om care doreşte să împace sacrul cu profanul. Dar pentru că ţine seamă de sensibilitatea spiritului său se lasă ulterior în voia Celui ce nu-i capabil să-i opună nici verbal voia sa. E un triumf al unui deziderat spiritual oponent al unei vieţi hedoniste specifică frustraţilor şi iresponsabililor vieţii. Dacă dorinţa de schimbare este vie continuu, în detrimentul vicisitudinilor vieţii, omul primeşte ceea ce nu credea niciodată că i se poate întâmpla. La un pas de dezastru, primeşte mila sacră şi posibilitatea ieşirii din impasul creat. Mai mult chiar e chemat către ceea ce nu merită; o lume la antipodul trecutului său care îl poate salva de atitudinea inexorabilă a clipei. Şi acesta refuză, continuă să se opună, motivând nevrednicia unei asemenea vrednicii şi asta fără a observa lipsa unei autentici înţelepciuni. Dacă cedează a câştigat ceea ce n-a meritat dar pentru acceptarea providenţei va fi încoronat de o viaţă dincolo de viaţă…
16 ianuarie 2014
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ