O GENERAŢIE GREU DE MULŢUMIT: JENI ACTERIAN ŞI MIRCEA ELIADE

Printre cei care au trăit în perioada anilor ’30 în jurul lui Mircea Eliade se numără şi Arşavir şi Jeni Acterian. Personalităţile lor se disting foarte bine din literatura diaristică pe care au scris-o: Portrete şi trei amintiri de puşcăriaş, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (Arşavir Acterian) şi Jurnalul unei fete greu de mulţumit (Jeni Acterian).

       Jeni Acterian, adolescenta şi apoi tânăra mereu nemulţumită de ceea ce îi oferea viaţa, studentă la Litere şi Filosofie şi apoi la Artă Dramatică, a avut ocazia în acea perioadă strălucită din punct de vedere al culturii să-i întâlnească (şi datorită fraţilor Haig şi Arşavir Acterian şi cumnatei sale, Marieta Sadova) pe toţi cei care au marcat această perioadă interbelică a celor reuniţi sub semnul Criterionului:Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Dan şi Emil Botta, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica sau Emil Cioran, unii dintre ei colegi de liceu la Spiru Haret, unde au şi deprins pasiunea pentru literatură. Aceşti tineri se remarcau prin pasiunea lor pentru lectură şi pentru creaţie, ca şi pentru discuţiile critice pe marginea textelor lor sau ale altor autori. Se remarcă, pe lângă Jeni Acterian, pentru care lectura reprezenta principala activitate zilnică şi principala pasiune, şi Mircea Eliade, care uimeşte prin modul aproape disperat de se arunca în lumea cărţilor: ,,Citea enorm, şi zic, ca un apucat. Ziua nu-i ajungea spre a-şi satisface curiozitatea. A încercat treptat, treptat să fure câte puţin din orele de somn, ajungând la patru ore de odihnă la o vârstă la care organismul nu e încă de-ajuns de consolidat spre a suporta abuzuri de acest fel.” (p. 65) În acest context este interesant de amintit modul în care profesorul de matematică Dan Barbilian (alias poetul Ion Barbu), care nereuşind să-i determine să preţuiască şi să arate interes pentru disciplina pe care o preda, după cum mărturiseşte Arşavir Acterian, utiliza constructiv timpul orelor pentru a-i sprijini în pasiunea lor pentru literatură. În acest sens, profesorul nu numai că îşi arăta interesul pentru acest domeniu, ci îi şi încuraja pe cei care dovedeau talent literar să persevereze în scris iar pe cei care nu dovedeau talent literar îi sfătuia să renunţe la scris, pentru a nu rămâne într-un domeniu pentru care nu dovedeau vocaţie. În Jurnalul fetei sunt amintiţi toţi cei cu care i s-a intersectat existenţa în acea perioadă. Mă voi referi în acest context doar la personalităţile literare.

      Eugen Ionescu este admirat pentru felul său de a fi şi de a se raporta la creaţia sa: ,,Pentru prima oară văd un om care crede în inteligenţa sa şi în talentul său fără să fie un înfumurat.” (1 iunie 1934, p. 67) Alături de Dan şi de Emil Botta, Dinu Noica şi alţii, o atenţie deosebită îi oferă autoarea lui Emil Cioran, care i se pare aproape un dublu al ei, în ceea ce priveşte mentalitatea acestuia: ,,Mirare că, în linie generală, simte atât de identic cu mine.” (14 decembrie 1937, p. 184) El este cel care i-a intuit luciditatea (observată şi de Mircea Eliade dar nu la aceeaşi dimensiune) pe care în general cu mare dificultate o asocia cu femeile, înţelegându-i inevitabil şi suferinţa pe care o implica acest simţământ. Sau îl aminteşte pe Mihail Sebastian, de a cărui moarte este marcată: ,,Probabil că m-a impresionat pentru că îl cunoşteam sensibil şi, dintr-un punct de vedere, oarecum similar mie (foarte oarecum… dar…).” (30 juin 1945, p. 389)

      Cum este perceput Mircea Eliade? Arşavir Acterian îl vede, după întoarcerea lui din India, dornic nu de absolut, aşa cum se aşteptau toţi cei care îl cunoşteau, ci de relativităţi, căci nu i s-a oferit posibilitatea de a atinge absolutul: ,,Un spirit care cerca să epuizeze totul. Un spirit ce mi se părea în căutare febrilă, frenetică de absolut, dar care se tăvălea cu voluptate în toate relativităţile existenţei.” (p. 48) Opera lui îi place tinerei fete, care îl citeşte, alături de creaţiile altor autori români şi străini: ,,Am citit Maitreyi de Mircea Eliade. Un cuceritor roman de dragoste. Dragostea unei tinere bengaleze cu un european.” (30 aprilie 1933, p. 24) Simpatia este reciprocă. O putem observa din dedicaţia la exemplarul pe care i-l oferă dintr-un volum: ,,Lui J. A., lectoare pasionată şi lucidă, această carte de eseuri – care, dacă nu-i va plăcea nici ei, a fost zadarnic tipărită.” (26 decembrie 1934, p. 83)

     Avem prezentată aici o generaţie dornică de a schimba ceva, de a reînnoi în permanenţă cea ce ţinea de cultură, entuziasm al tinerilor care a şi obţinut succesul dorit, acela de a-şi pune puternic amprenta asupra unei epoci culturale.

Foto: scrieliber.ro

Costache Elena, 17 iunie 2015

_________________________________________________

Bibliografie:

Acterian, Arşavir, Portrete şi trei amintiri de puşcăriaş, Bucureşti, Ed. Ararat, 1996.

Acterian, Jeni, Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947), ediţia a doua revăzută, text ales şi note biografice de Arşavir Acterian, ediţie îngrijită, traducere din franceză, note bibliografice şi prefaţă de Doina Uricariu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2007.

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!