Atentatul contra ministrului ANGHELESCU, iulie 1930 – partea I
Buciumul
«În seara zilei în care afişasem manifestul, mă găseam la Centrul Studenţesc. Stăteam de vorbă cu câţiva studenţi. Îşi face apariţia şi tânărul Beza. La un moment dat îşi scoate insigna organizaţiei „Vlad Ţepeş” şi o aruncă:
– De astăzi înainte, nu mai am nimic cu „Vlad Ţepeş”, îmi dau demisia. Pe mine, gestul nu m-a impresionat. Întâi, pentru că Liga „Vlad Ţepeş” mi s-a părut ceva neserios şi cu atât mai mult tineretul „Vlad Ţepeş”, despre a cărui existenţă m-am îndoit chiar din primul moment. O demisie din acest tineret mă lăsa complet rece. După mai multe minute, tânărul intervine din nou în discuţie, spunând că ar voi să devină legionar, dacă eu n-aş avea vreo obiecţiune. I-am dat un răspuns vag, care să ocolească un refuz. Dogma legionară îmi impune rezervă la orice nouă cerere de intrare în Legiune şi cu atât mai mult în cazul de faţă. Cu câteva săptămâni înainte, îl mai văzusem pe Beza la un mic restaurant, unde mă întreba dacă n-ar fi bune să-l împuşte pe Stere. Nu l-am luat în serios nici atunci. La plecare m-a invitat să dorm la el. Am refuzat. M-am culcat la medicinişti. A doua zi pe la 12, aud strigând pe vânzătorii de gazete: „Atentatul contra ministrului Anghelescu”. Cine? Beza. Cum? A tras câteva focuri fără să-şi atingă victima decât superficial. De ce? Nu ştiam. Mă interesez. Aud: conflict între macedoneni şi Anghelescu pe tema „Legii Dobrogei noi”, prin care se încalcă interesele românilor din Dobrogea. Pe Anghelescu nu l-am cunoscut niciodată, după cum nu-l cunosc şi nu l-am văzut nici până în ziua de astăzi. Peste două zile sunt chemat la instrucţie. În buzunarul lui Beza s-au găsit manifeste de ale „Gărzii de Fier”. Explic judecătorului de instrucţie şi dau o declaraţie. Nu am nici o cunoştinţă şi nici o legătură. Nu cunosc nici măcar mobilul care l-a îndemnat. Mi se dă drumul. Mă gândesc: cum poate cădea năpasta pe om. Dacă aş fi primit invitaţia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autor moral. Orice argument expus de mine întru apărare ar fi fost de necrezut. Mai ales că faptul coincidea cu oprirea marşului în Basarabia. A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc în „Dimineaţa” cu titlul pe jumătate de pagină: Corneliu Codreanu înfierează fapta lui Beza. Rămân uluit. Mă duc la judecătorul de instrucţie şi-i spun:
– Domnule judecător, sunt foarte mirat că a putut ieşi, de aici, de la dvs., dintr-o instrucţie secretă, o informaţie inexactă. Eu nu am înfierat fapta lui Beza. Nu am eu chemarea de a înfiera fapta lui Beza!
– Nu am dat nici o informaţie. Sunt invenţie de ale presei. Dar pot să fie eu călcat în picioare de presa jidănească? Chiar dacă am cunoscut pe cineva numai câteva minute, chiar dacă nu am avut nici un fel de legătură cu el, nimeni nu mă poate forţa să ca să mă reped ca o canalie asupra lui , într-un asemenea caz şi să-l înfierez. Nu vreau. Poate s-o facă toată lumea, afară de mine, pentru că nici nu ştiu despre ce este vorba şi pentru că trecutul meu, în care am fost pus în aceeaşi situaţie de a trage, mi-a luat dreptul de a înfiera pe alţii. Voi face un nou avertisment. În aceeaşi zi am tipărit un manifest pe care l-am împrăştiat în capitală:
AL II-LEA AVERTISMENT
„Deoarece presa a îndrăznit din nou să mistifice adevărul, susţinând că eu aş fi „înfierat” gestul lui Beza, ţin să dau următoarele lămuriri: Dacă Dl. Ministru Anghelescu o fi având motive de a fi supărat, cred că cel puţin tot atâtea motive are şi tânărul Beza, atât în faţa justiţie cât şi în faţa sufletului românesc. Declar că nu înţeleg să iau apărarea celui dintâi, înfierând pe cel deal doilea, ci că voi apăra pe tânărul Beza şi cauza lui cu toată căldura sufletului meu şi cu toată puterea. Iar voi, din Sărindar, înscrieţi în răbojul răfuielilor apropiate al doilea avertisment. Corneliu Zelea Codreanu”»
_____________________________________________________
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 296-298
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo