Dizolvarea Legiunii Arhanghelul Mihail și Gărzii de Fier 11 IANUARIE 1931 / Partea I

     “Între timp, dl. Vaida, sub presiunea atacurilor jidăneşti, a fost scos de la Ministerul de Interne şi tot prin aceeaşi presiune, înlocuit cu dl. Mihalache, care prin manifestările din ultimul timp lăsa să se întrevadă că nu se va sfii să întrebuinţeze faţă de noi metode de „mână tare”. Acest moment sosise.

Tânărul Dumitrescu-Zăpadă, care fusese arestat la Sighet, exasperat de minciunile, atacurile, injuriile presei jidăneşti, fără să întrebe pe nimeni, fără să spună un singur cuvânt cuiva, ia un revolver pe care-l găseşte la întâmplare, pleacă la Bucureşti, intră în cabinet la Socor şi trage un foc de revolver în acesta. Revolverul era însă stricat. La al doilea glonte s-a defectat.

Era în timpul sărbătorilor Crăciunului, după un an de zile, în care timp nu stătusem acasă nici o lună. Voiam să fac sărbătorile în familie. Eram la Focşani, pregătindu-mă să plec spre casă, când citesc în ziare cele întâmplate la Bucureşti. Am fost imediat chemat la judecătorul de instrucţie, Papadopol. S-a dovedit că nu aveam nici un amestec în cele întâmplate. Mi s-a dat drumul. Am plecat din nou la Focşani, unde din ordinul d-lui Mihalache şi fără nici un motiv, am fost înconjurat de poliţie, în casă la Hristache Solomon şi timp de 8 zile n-am putut ieşi afară.

Foto: www.frontpress.ro

Domnul Mihalache dizolvase Garda de Fier şi Legiunea, printr-un jurnal al Consiliului de miniştri. S-au făcut percheziţii la toate organizaţiile, s-au ridicat scriptele, s-au sigilat sediile. Acasă la Iaşi precum şi la Huşi mi s-au răscolit până şi pernele şi saltelele. Pentru a cincea oară mi se răvăşea casa, luându-mi-se tot ce era în legătură cu mişcarea, până la cele mai mici însemnări pe care le aveam. Saci întregi, plini de acte, scrisori, hârtii, au fost ridicate din casele noastre şi duse la Bucureşti. Dar ce puteau să găsească la noi ilegal sau compromiţător? Noi lucram la lumina zilei şi tot ce aveam de spus, spuneam în gura mare. Credinţa noastră ne-o mărturiseam tare în faţa lumii întregi. 

De la Focşani, la 9 ianuarie, am fost dus de agenţi la Bucureşti şi acolo, după un interogator de 12 ore, arestat şi trimis iar la Văcăreşti. Au mai fost aduşi a doua zi legionarii din judeţele în care lucrasem cel mai mult: Lefter, de la Cahul; Banea, de la Iaşi; Stelescu, de la Galaţi; Amos Pop, din Turda; Totu şi Dănilă.

O nouă lovitură aspră dată în moalele capului, unei organizaţii româneşti, care nu făcuse nimic ilegal, ci numai încercase să-şi ridice fruntea în contra hidrei iudaice. O nouă încercare a neamului acesta de a se ridica, prin tineretul său, din robie, se prăbuşea sub loviturile unui român, Ministru de Interne, în aplauzele unanime ale jidănimii din ţară şi din străinătate.

Şi de această dată, furia pentru nimicirea noastră s-a pornit necruţătoare. Nici un mijloc n-a fost cruţat pentru a ne distruge. Nici o infamie. Şi nu eram vinovaţi cu nimic. Pătrundeau până la noi foile jidăneşti care ne atacau cu violenţă, bătându-şi joc de noi şi de adevăr; iar noi nu puteam face nimic. Nu puteam răspunde nimic. Cu braţele încrucişate între patru pereţi de închisoare, priveam cum merg asupra noastră insulte şi acuzaţii peste acuzaţii, care de care mai grozave.” (…)

_______________________________________________________________

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 302 – 304

_______________________________________________________________

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook