Dr. T. Colin Campbell, Thomas M. Campbell: CONSECINŢE PERSONALE

     Finalul acestei experienţe este totuşi unul fericit. Deşi primii doi ani ai AICR au fost tulburi şi grei pentru mine atât din punct de vedere personal cât şi profesional, campaniile murdare au început să scadă în amploare. Nemai-fiind considerată „marginalizată”, AICR s-a extins acum în Anglia (World Cancer Research Fund/Fondul Mondial pentru Cercetarea Cancerului, WCRF, din Londra) şi în alte părţi. De mai bine de douăzeci de ani, AICR a condus un program care finanţează proiecte de cercetare şi educaţie cu privire la legătura dintre alimentaţie şi cancer. Eu am iniţiat, organizat şi condus în calitate de preşedinte acest grandios program şi am continuat apoi în calitate de consilier ştiinţific senior timp de mai mulţi ani, cu mici întreruperi în perioada de început.

Un lucru nefericit trebuie totuşi menţionat. Am fost informat de către comitetul director al societăţii de nutriţie că doi membri ai săi (Bob Olson şi Alf Harper) propuseseră excluderea mea din societate, probabil din cauza asocierii mele cu AICR. Ar fi fost prima excludere din istoria societăţii. A trebuit să merg la Washington să fiu „intervievat” de preşedintele societăţii şi directorul pentru nutriţie de la Food and Drug Administration (Administraţia pentru Alimente şi Medicamente, FDA). Majoritatea întrebărilor lor au fost cu privire la AICR.

Tot calvarul acesta s-a dovedit a fi mai ciudat chiar decât ficţiunea. Să excluzi un membru de vază al societăţii – la scurt timp după ce fusesem nominalizat a fi preşedintele organizaţiei – pentru că mă implicasem într-o organizaţie pentru cercetarea cancerului? Mai târziu, m-am trezit reflectând asupra acestui calvar împreună cu un coleg care cunoştea dedesubturile din societatea noastră, profesorul Sam Tove de la Universitatea statului Carolina de Nord. El, desigur, ştia totul legat de investigaţii, ca şi alte ticăloşii. în discuţiile noastre, i-am spus că AICR este o organizaţie demnă, ce are intenţii bune. Răspunsul lui a fost în rezonanţă cu al meu, întotdeauna de-atunci:

-„Nu e vorba de AICR”, a spus el, „este vorba de ceea ai făcut în raportul Academiei Naţionale a Ştiinţelor/N AS legat de dietă, nutriţie şi cancer”.

Când în iunie 1982 raportul NAS concluziona că un aport redus de grăsimi şi un aport crescut de fructe, legume şi produse din cereale integrale ar constitui o alimentaţie mai sănătoasă, în ochii unora eu trădasem comunitatea de cercetare în nutriţie. După toate probabilităţile, în calitatea mea de cercetător al cancerului din grupul acela special (eram 2 cercetători), misiunea mea era să protejez reputaţia dietei americane aşa cum era ea. Cum eu nu am făcut acest lucru, implicarea mea ulterioară în AICR şi promovarea de către aceasta a raportului NAS au înrăutăţit lucrurile.

Din fericire, raţiunea a triumfat în toată această luptă absurdă. S-a ţinut o întrunire de comitet pentru a se vota dacă să fiu exclus din societate şi am supravieţuit uşor votului (6-0, cu două abţineri).

A fost greu să nu pun la suflet acest lucru, însă aici este vorba despre ceva mai amplu, ce depăşeşte aspectul personal. în lumea nutriţiei şi a sănătăţii, oamenii de ştiinţă nu sunt liberi să-şi urmeze cercetările în direcţia în care duc ele. Ajungerea la concluzii „rele”, chiar prin intermediul ştiinţei de prim rang ar putea duce la distrugerea carierei. Dacă încerci să răspândeşti aceste concluzii „rele” publicului, pentru binele sănătăţii acestuia, de asemenea poate duce la distrugerea carierei. A mea nu a fost însă distrusă -am fost norocos, au fost câţiva oameni buni care au luat poziţie de partea mea. Lucrurile ar fi putut să evolueze mult mai rău. După toate aceste multe chinuri, am înţeles de ce a procedat aşa societatea mea. Premiile finanţate de Mead Johnson Nutritionals, laboratoarele Lederle, BioServe Biotechnologies şi înainte de aceasta Procter and Gamble şi Institutul Dannon – toate aceste instituţii fiind furnizoare de echipamente pentru industria alimentară şi farmaceutică – reprezentau un mariaj straniu între industrie şi societatea mea.8 Credeţi oare că aceşti „prieteni” ai societăţii au vreun interes să continue cercetarea ştiinţifică, oricare ar fi concluziile?

___________________________________________________

Dr. T. Colin Campbell, Thomas M. Campbell, STUDIUL CHINA, Editura Adevăr Divin, Brașov 2012, p. 351 – 353


  • Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
  • Contactați-ne oricând.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns