Biserica şi societatea în contextul epistolelor pauline – partea a VI-a

Protocolul încheiat de către Patriarhia Română cu Ministerul de Interne – 06.11.1997

Prezentul Protocol este încheiat cu privire la organizarea şi desfăşurarea asistenţei religioase în Ministerul de Interne. El are în vedere prevederile art. 29, punctul 5 din Constituţia României şi tradiţiile poporului român, în virtutea îndatoririlor pastoral – misionare ale Bisericii Ortodoxe Române. Ştim că, o parte din tinerii încorporaţi îndeplinesc serviciul militar în unităţile de jandarmerii, grăniceri şi pompieri aparţinând Ministerului de Interne, şi de asemenea în cadrul unităţilor de învăţământ militar se formează numeroşi elevi şi studenţi şi este bine ca în procesul de instruire şi formare să primească şi o educaţie moral – creştină şi să beneficieze de asistenţă religioasă.

Până la adoptarea unei legi care să reglementeze asistenţa religioasă în unităţile militare, între Patriarhia Română şi Ministerul de Interne se încheie prezentul protocol care prevede: „În unităţile de jandarmi, pompieri, grăniceri şi în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne se reia activitatea de asistenţă religioasă menită să răspundă cerinţelor spirituale, morale şi civice ale militarilor, elevilor, studenţilor şi salariaţilor civili”[1].

„Activitatea de asistenţă religioasă se organizează de către Patriarhia Română şi Ministerul de Interne şi se va desfăşura în timpul stabilit prin programul orar al unităţilor, ţinând seama de specificul şi cerinţele generale ale sistemului militar”[2]. „Participarea militarilor, elevilor, studenţilor şi salariaţilor civili la programul de asistenţă religioasă este liberă, în funcţie de apartenenţa confesională a acestora, fiind exclusă orice activitate cu caracter prozelitist”[3].  Deci, preotul trebuie să fie un bun misionar „să vorbească oamenilor, spre zidire, îndemn şi  mângâiere” (I Corinteni 14, 3) şi de asemenea trebuie să cunoască foarte bine doctrina creştin – ortodoxă, dar şi cea a altor confesiuni în caz că se va ivi vreun caz de prozelitism, el trebuie să ştie să acţioneze în aceste condiţii.

Asistenţa religioasă se desfăşoară în lăcaşurile de cult (Biserici, Capele, Paraclise) ale unităţilor Ministerului de Interne, sau în Bisericile parohiale din zonă, precum şi în spaţii special amenajate. Comandanţii, în raport de posibilităţi, vor asigura, în fiecare unitate, organizarea de spaţii corespunzătoare pentru amenajarea sau construirea de lăcaşuri de cult în care să se acorde asistenţă religioasă, „ca Biserica să ia întărire” (I Corinteni 14, 5).

Patriarhia Română şi Centrele eparhiale vor asigura, după posibilităţi, dotarea de cult, cu obiecte, veşminte şi cărţi de cult necesare, organizarea de biblioteci cu caracter religios, acordarea de materiale necesare trebuinţelor duhovniceşti ale militarilor, elevilor şi studenţilor.   Este bine să se facă biblioteci în asemenea instituţii, căci oamenii sunt interesaţi de cultura religioasă, iar dacă o au atât de aproape atunci ei vor beneficia mai uşor de informaţia morală creştină. De asemenea ca şi în protocolul prezentat mai sus şi acesta prevede că: „preoţii din aceste instituţii nu pot avea parohie” (art.8). „Preoţii care vor fi încadraţi de Ministerul de Interne pentru a acorda asistenţă religioasă, vor fi recomandaţi de Patriarhia Română, la propunerea chiriarhului locului (episcop, arhiepiscop, mitropolit) dintre doctorii şi licenţiaţii în teologie, cu activitatea pastorală de minimum 2 ani, fără impedimente canonice, având vârsta maximă de 35 ani. Numirea acestora se va face de către Ministerul de Interne potrivit competenţelor de încadrare, în urma concursului organizat de comun acord”[4].

Salarizarea preoţilor din aceste unităţi este la fel ca salarizarea personalului din sectorul bugetar (art.10), iar din punct de vedere administrativ, preotul se subordonează comandantului unităţii; şi din punct de vedere spiritual – canonic este supus chiriarhului locului, cu respectarea tuturor rânduielilor bisericeşti (art.11), „fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos (II Corinteni 6, 1). „Activitatea de asistenţă religioasă desfăşurată de preot se realizează cu respectarea rânduielilor bisericeşti care constau în:

  • oficierea serviciilor religioase în zilele de duminică şi sărbători religioase, sărbători naţionale, comemorări, evocări, Ziua Eroilor, Ziua Armatei, depunerea jurământului militar şi alte situaţii când este solicitat;
  • cultivarea în sufletele militarilor şi salariaţilor civili a credinţei strămoşeşti, a sentimentului datoriei faţă de ţară şi popor, a dragostei şi respectului faţă de memoria şi jertfele înaintaşilor (II Corinteni 11, 15);
  • dezvoltarea sentimentului demnităţii, onoarei militare şi al răspunderii faţă de îndeplinirea misiunilor încredinţate;
  • promovarea educaţiei moral – religioasă şi civice în rândul militarilor în termen, al cadrelor militare şi al salariaţilor civili;
  • administrarea Sfintelor Taine, mărturisirilor şi împărtăşirea militarilor şi a salariaţilor civili, desfăşurarea activităţilor de pastoraţie individual (II Corinteni 12, 27);
  • acordarea asistenţei religioase în spitalele Ministerului de Interne şi în aresturile poliţiei;
  • acordarea sprijinului de specialitate pentru amenajarea unor lăcaşuri de cult în spaţiile adecvate puse la dispoziţie de către comandanţii unităţilor”[5].

Preotul are datoria: de a colabora cu comandantul unităţi; de a purta ţinuta corespunzătoare canonică (art.14); iar pregătirea sa profesională se face prin programele organizate de Patriarhia Română şi Ministerul de Interne (art.15). De asemenea, „preoţii încadraţi de unităţile Ministerului de Interne vor participa la programele pastorale ale Bisericii Ortodoxe Române”[6] (II Corinteni 11, 28); iar „episcopii locului şi comandanţii vor analiza semestrial activitatea de asistenţă religioasă şi educaţie pastoral – religioasă”[7] . Trebuie să amintim că prezentul Protocol a fost încheiat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist şi de Ministrul de Interne Gavril Dejeu, la data de 6 noiembrie 1997.

Pr. Drd.Constantin Bîrsan Nicolae, 31 ianuarie 2014                                                       


[1] Protocol încheiat la data de 05.11.1997 între Patriarhia Română şi Ministerul de Interne, art. 1

[2] Ibidem, aliniatul 2

[3] Ibidem, aliniatul 4

[4] Ibidem, aliniatul 9

[5] Ibidem.

[6] Ibidem, art. 15

[7] Ibidem, art. 18


  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa/abonaContactați-ne oricând. Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
  • Pentru o presă independentă/integră, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns