Birceanu Sorin Mădălin

Când mi se face dor de noi

cutreier mintea cu-ntrebarea,

de pot să cern din strigăt mut

un tunet ca să rup visarea.

Talazuri ce se sparg cu vuiet

îneacă visuri de demult,

ce încă vor să meargă-n taină

să te dezmierde-n aşternut.

Contemplu-un gând ce se înălţa

din zări rănite de-ntrebări,

ce îmi întemniţează fiinţă

cuprinsă azi de remuşcări.

Îmi sprijin tâmplă de-o simţire

gândind la lucruri ce-au apus,

la ce e azi şi va fi mâine

la tot ce încă nu s-a spus.

Descui un cufăr vechi din suflet

dorind iar clipe ce-au trecut,

şi-au fost atunci un vis măiastru

iar azi s-au dus şi nu mai sunt.

Acum când gânduri de cenuşă

se zbat mocnind sub clop de foc,

sorbind din cupa năzuinţei

gândesc că totuşi încă pot,

să mă cufund în regăsire

zburând spre taine din trecut

şi să-mi aştern iarăşi în suflet

speranţa unui început.

 

Birceanu Sorin Mădălin, September 24, 2013


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns