“CARACTERUL NOCIV AL LAPTELUI” (CALEA VINDECĂRII)
Înainte de a citi acest articol să aveți în minte bine-cunoscuta frază a lui HIPPOCRATE: “Când cineva doreşte să fie sănătos trebuie întrebat mai întâi dacă este dispus să înlăture cauza bolii sale. Numai atunci este posibil să-l ajuți” .
PREFAŢĂ:
Cui îi face rău laptele?
La întrebarea: “ Dacă ați avea o singură alegere de făcut în ceea ce privește alimentația, ce schimbare credeți că ați face pentru a aduce un beneficiu cât mai mare sănătății?” Răspund: “AȘ ELIMINA LAPTELE ȘI PRODUSELE LACTATE”. Nu aș avea nici un dubiu, dacă mi s-ar da o singură posibilitate de a schimba ceva care ar duce la un beneficiu maxim pentru sănătate.
Când mi se prezentau deținuții trimiși de alți doctori ai închisorilor cu artrită reumatoidă sau astmă, prima și prima dată le ceream să nu mai consume lapte și produse lactate.
Și de fiecare dată mă minunam cât de repede se vedeau semnele vindecării, numai prin simplul fapt de a fi eliminat laptele și produsele lactate din alimentația lor.
Era un timp în care recomandând laptele consideram că este un beneficiu indiscutabil pentru sănătate, dar acum observații și cercetări științifice ne-au obligat să reconsiderăm complet această recomandare.
Laptele și derivatele sale contribuie la un număr surprinzător de mare, la problemele de sănătate.
Și asta este valabil nu numai pe termen scurt (privind reacții de tip imediat ) dar și prin faptul că mai ales consumul de lapte de vacă încă din fașă poate avea reacții pe termen lung pe parcursul întregii vieți .
Laptele care vă este dat să-l beți nu a fost produs pentru voi. Ci pentru viței, iezi, mânzi.’ Mamele noastre la naștere ne cresc cu laptele matern apoi ne înțarcă.
Odată devenit adult, nici un animal nu mai bea lapte. Să pui puțin în cafea sau ceai mai merge, dar nu deveniți consumatori de lapte.
Pentru a reuși să obțineți de la voi înșivă tot ce este mai bun, nu mâncați lactate.
Care este efectul principal pe care îl are laptele asupra organismului?
Ingerat, el devine o masă mucilaginoasă care se întărește, lipindu-se de orice altă substanță pe care o gasește în intestinul subțire făcând astfel dificilă buna funcționare a organismului.
Și brânza? Nu este altceva decât lapte concentrat, fermentat… Pentru a produce un kg de brânză sunt necesari 4-5 litri de lapte.
Într-un timp și eu făceam ca voi, un simplu exemplu fiind pizza, felul meu preferat. Credeam că n-am să reușesc vreodată să renunț la ea. Dar de când am facut-o mă simt atât de bine incât nu m-aș mai întoarce în acele timpuri.
Încercați să eliminați din ”DIETA” voastră produsele lactate timp de 30 de zile și veți vedea rezultatele pe propria piele.
Am examinat cam 2700 de publicații științifice în care laptele, proprietațile și efectele sale erau obiect de studiu. Nu îmi rezulta deci, că nu ar exista o literatură medicală științifică privind efectele nocive a laptelui și a derivatelor sale…
În opinia mea, cred că exista numai un singur motiv valid pentru consumul de lapte și derivate și acela este :
”Pentru că așa dorim să facem. Pentru că ne place și a devenit parte a culturii noastre. Pentru că ne-am obișnuit atât de tare cu gustul lui” .
CAPITOLUL I
SĂ ŢII DEPARTE DE CORPUL TĂU CEEA CE ESTE DESTINAT VIȚELULUI, IEDULUI, MÂNZULUI!
CAZEINA ȘI PERMEABILITATEA INTESTINULUI ALTERATĂ
Mereu predam în instituții și alte cercuri că există o suprafață a intestinului subțire care este puternic corelată cu creierul.
Când creierul se “poticnește”(impiedică) înseamnă că peretele intestinului subțire este murdar, încroştat. În acest sens există un dicton antic care spune : “anoxii intestinale, anoxii cerebrale” .
O stare generală de intoxicare de la produsele lactate se reflectă într-un anumit grad în deficienţele în comunicare și o încetinire a timpului de formulare a frazelor.
Cazeina reprezintă 80 % din proteinele laptelui de vacă. Este o substanță extrem de lipicioasă, ceea ce a determinat și folosirea ei ca adeziv pentru lipirea etichetelor pe sticlele de bere. Încercați să dezlipiți o astfel de etichetă și veți vedea că nu e deloc ușor. Cazeina este folosită deasemenea pt. a lipi bucăți de lemn (la fabricarea mobilelor sau la tocurile de la ferestre). Industria alimentară o folosește în mâncarea congelată, în produse pentru microunde și în toate produsele elaborate ( semipreparate) , deoarece a înțeles atât de mult că acest adeziv ține laolată alimentele dându-le o anumită consistență mai stabilă.
Laptele matern uman conține cazeină ? Da, 40 miligrame la un litru. Sau altfel spus: într-un litru de lapte uman sunt 1% proteine și din acestea 4% este cazeină.
Laptele de vacă conține cu 400% mai multă cazeină decât cel uman.
Laptele de capră conține cu 250% cazeină mai mult decât cel uman.
Laptele provenit de la alte mamifere depașeşte enorm de mult cazeina față de cel uman.
Deci, laptele matern NU este același lucru cu cel de vacă (sau al altor animale). Nu numai că are o cantitate de cazeină cu mult inferioară celui de vacă dar are și proteine complet diferite de cel de vacă sau alt mamifer. În timp ce laptele uman formează în intestin mici “fulgi” pufoși care sunt ușor de digerat, laptele de vacă formează conglomerate ca niște bătături, mari, groase și dense pe care organismul uman are dificultați în a le digera.
Laptele produce mucus! Reziduurile rezultate din descompunerea bacterică a cazeinei produc mucus dens și filamentos care se prinde de alte mucoase obstrucționând diversele conducte ale tractului digestiv. În medie, o persoană care consumă lactate are în organism circa 4-5 litri de mucus care obstrucționează organele interne: rinichii, splina, pancreasul, aparatul respirator etc. Imaginati-vă, dacă ați înceta să mai mâncați lactate pentru o săptămână, o ceață interioară s-ar ridica din corpul vostru. Dar mâncați doar o felie de pizza în ultima zi și imediat în următoarele 12 ore mucusul se va reîntoarce pentru a vă îngreuna și bloca organele.
În activitatea mea îndelungată de medic psihiatru şi nu numai, am demonstrat tot timpul că există o corelație între activitatea cerebrală și consumul de cazeină, a cărei suspendare din dietă făceau să dispară atât simtomele la nivel mental cât și cele în plan comportamental. Simtomele semnalează rolul peptidelor derivate din cazeină în producerea efectelor toxice asupra neurotransmițătorilor sistemului nervos central.
Stomacul viţeilor cu cele 4 compartimente ale sale este mult mai adaptat decât al celui uman. în a “demonta” cazeina şi proteinele din laptele de vacă în aminoacizi. Aparatul digestiv al omului nu reușește să facă același lucru și de aici rezultă reziduurile dăunătoare care rămân în organism, consecință a imposibilităţii organismului de a “demola” cazeina și care se traduce într-o deteriorare al mucoasei intestinale. Este ca și cum un motor ar fi alimentat cu carburantul greșit iar în acest caz, unele din părțile sale încep să se deterioreze.
Pe de altă parte, capacitatea organismului uman de a crea un mediu digestiv eficient se diminuează cu vârsta: ne referim la faptul că acidul clorhidric necesar digestiei, după 50 de ani este produs în cantitate de doar 20% din necesar; sau la faptul că ”renina”, o enzima necesară pentru “demolarea” cazeinei, dispare din organismul adultului datorită programării genetice; și nu în ultimul rând la faptul că enzimele pancreatice și hormonii necesari digestiei suferă și ei o diminuare.
Și când toate acestea se întamplă este evident ca prioritatea este aceea de a evita cazeina, care este prin excelență proteina cel mai greu digerabilă raportând la oricare altă proteină din hrana ingerată.
PILOZITATE ȘI DEZECHILIBRE ENDOCRINE LA FEMEI
Se pare că femeile resimt mai mult decât bărbații efectele cumulative și obstructive ale consumului de lapte iar ”simptomele” se vindecă mai greu. Dacă ținem cont de “mama natură” fluxul normal este că : laptele trebuie să iasă din femeie și nu să intre în ea. Când se inversează acest flux natural, sistemul de energie se blochează. Odată a venit la mine un deținut care se plângea de o durere enormă la sâni. Am sugerat bucătarilor închisorii să înceteze de a repartiza lapte zilnic unor anume deţinuţi. După o lună am evaluat starea deținutului și mi-a declarat că iau dispărut durerile, iar după cinci luni l-am mai consultat și îmi spunea că mai avea dureri ușoare doar în lunile în care mânca puțină brânză sau înghețată.
Femeile în special, după ce vor citi bibliografia medicală ce o voi prezenta, vor fi cu siguranță mult mai atente la ingerarea pruduselor lactate. Consumul lor duce la pilozitate!
Hormonii de creștere (din lapte) stimulează sinteza de androsteron, a cărui nivel crescut este asociat cu hirsutismul (creșterea excesivă a părului la femei în zone unde în mod normal nu există) .
Sindromul de polichist ovarian (care se manifestă cu multiple chisturi ovariene, amenoree și perioade neregulate de ciclu, câteodată și infertilitate, obezitate și hirsutism) a fost corelat cu consumul de lactate; s-a observat că abstinenţa de la aceste alimente a dus la regresia simtomelor. La o persoană adultă, faza de creștere rapidă este încheiată, dar hormonii din lapte și derivate, continuă să stimuleze glandele şi celulele pentru o creștere anormală ducând la un dezechilibru hormonal și o proastă funcționare a glandelor.
Consumul de produse lactate, inclusiv brânzeturi, iaurturi, înghețate, pare să fie strâns corelate cu diverse patologii hormonale feminine. Până și probleme de infertilitate au fost rezolvate doar cu suspendarea din alimentație a acestor produse.
Conținutul ridicat de hormoni steroizi prezenți de exemplu în laptele de capră produce o suprastimulare a sistemului glandular (endocrin) al corpului uman.
După o anumită perioadă în care aceste glande sunt hiperactive, sosește momentul epuizării care le face să fie hipoactive. Această activitate redusă a glandelor pituitare, suprarenale și tiroidale pregatește strada pentru o rapidă degenerare si o creștere anormală a celulelor ( toți bolnavii de cancer, artrită si astmă au glandele hipoactive).
Hormonii de creștere fac să crească nu numai iezii, ci și toată populația mondială care consumă lapte destinat iedului. Nimeni nu o spune deschis, dar asta nu înseamna că nu se întamplă.
Cine are o problemă cu tiroida sau orice alt dezechilibru hormonal trebuie IMEDIAT să suspende laptele și derivatele sale. De ce trebuie să încurajam fetițele să ingereze ( ca și cum ar fi un nimic) estrogeni, androgeni, testosteroane, hormoni pituitari, etc. etc? Dacă beau lapte, consumă brânzeturi sau înghețată ingerează forme concentrate din acești hormoni care mai devreme sau mai târziu vor duce la dezechlibre hormonale.
CANCERUL SE DEZVOLTĂ CU HORMONII DIN LAPTELE DE VACA, CAPRĂ, ALTE MAMIFERE.
Dacă analizăm mai atent producerea de către corp de IGH-1 (“insuline-like growth factor”) adică ( insulina ca factor de creștere ) vom vedea că aceasta este reglată de hormonul de creștere și ajunge la nivelul maxim la pubertate. După această perioadă, IGH-1 scade treptat și ajunge ca o persoană de 70 de ani să aibă nivelul acestui factor la jumătate față de o persoana adultă. IGF-1 este un hormon foarte puternic care are un profund efect chiar și când concentrația sa în sânge este de doar cca 200 ng/ml, adică 0,2 milioane de grame per mililitru.
De ce să continuăm să consumăm hormoni de creștere după ce am ajuns la completa dezvoltare a organismului? Informația hormonală din lapte, cea a creșterii rapide, poate avea de-a face cu creșterea rapidă a celulelor cancerigene? Da, negreșit! Acești hormoni bovini determină o creștere anormală a celulelor.
Hormonii de tipul IGF-1 și alți factori echivalenți de creștere mențin fenotipul malign în celulele de cancer la sân. Acesta este motivul pt. care specialiștii în medicina naturistă vă recomandă să întrerupeți imediat consumul de lactate. Acești bolnavi de cancer, pe de o parte fac chimioterapie pentru a încetini creșterea celulelor canceroase dar apoi ingerează lactate cu hormoni de creștere care accelerează dezvoltatrea celulelor!
CAPITOLUL II: ”LA ÎNCEPUT ERA NUMAI ALĂPTAREA”
Trebuie să mulțumesc unei prietene de-a mamei mele pentru că m-a stimulat să scriu acest articol, cu o secțiune privind parcursul istoric al umanitații relativ la consumul de lapte și derivatele acestuia.
Eu încercam doar să-i explic că urticaria sa, ar dispărea dacă ar înceta să mai consume lactate.
În fine, ca dovadă definitivă despre efectul dezastruos al acestora, după ce i-am vorbit despre cazeină şi permeabilitatea intestinală, i-am explicat și efectul hormonilor bovini în proliferarea tumorilor și producerea altor efecte dezastruoase asupra organismului uman. La acest punct, cum rezistența ei ( la această idee) începuse să se clatine îmi spuse cu un murmur : “Și atunci ce se va întampla cu cei ce muncesc la producerea lactatelor, își vor pierde locul de muncă”? Dar după o fracțiune de secundă, tot ea iși dădu raspunsul : “ Ei, acum am să mă apuc și de fumat, așa ca să dau de muncă și celor din industria tutunului; Și dacă toți oamenii sănătoși s-ar îmbolnăvi, așa ar fi mai multe locuri de muncă pentru cadrele medicale, farmaciști și relativa industrie.” Apoi : “ Daca e așa cum spui tu, atunci vina este a primului om care a început să consume lapte și derivate!”
Așa că am decis că trebuie neapărat să descopăr cam pe unde se află momentul prezent în istoria umanitații și cred că am adus astfel o anumită contribuție și bază de reflecție pe marginea acestui subiect.
”Pe cine să dăm vina ? ”
Desigur nu pe anticele populații italice care au fost primele ce aveau oi. Pentru etrusci, copiii care fuseseră alăptați de aceeași femeie erau considerați ca fiind rude de sânge, adică frați și surori, fiind considerați ca făcând parte din aceeași familie.
COPIII OMULUI ȘI LAPTELE PRAF
Michelangelo în 1475 a fost alăptat de o doică, ce era soție de sculptor, circumstanță pe care el o considera că ar fi influențat natura sa interioară și cariera.
Acesta era modul de gândire a oamenilor in sec al XV-lea, și anume că alăptarea dă unui copil impulsul decisiv în viață și cu siguranță Michelangelo nu și-ar fi putut imagina că la un moment dat oamenii ar fi început să dea în mod sistematic bebelușilor lapte de vacă sau de capră. Ar fi fost o idee de-a dreptul înfiorătoare ! Cine ar fi dorit să transmită oamenilor caracteristicile fizice și de înclinații naturale specifice bovinelor ???
În 1472, Paul Bellardus scrisese primul Manual de Pediatrie publicat în Italia de nord. Și de aici obținem confirmarea că laptele de vacă, de capră nu e absolut considerat ca o opțiune de a hrăni nou născuții. În schimb găsim indicații asupra calităților pe care trebuie să le aibă o bună doica.
În vechile scrieri a coloniilor americane se spune că în 1793 un om pe nume Underwood încerca să hrănească un copil cu lapte de vacă. Shelton (1792) afirma că niciodată înainte de această dată, nu se întâmplase acest lucru. Vorbim deci doar de 210 ani în urmă, ceea ce nu este un moment chiar așa de îndepărtat cum v-ați fi putut imagina. În realitate am descoperit că Underwood era doar un pionier al Vestului abia sosit și care încerca să introducă această practică exterm de rară, aproape necunoscută, în Europa și în Noua Lume ( America) . Într-adevăr într-o carte medicală din Londra -1769 găsim doar o mențiune privind această practică de alimentare a bebelușilor cu lapte de vacă. Autorul, Cardigan, comentează că asta este considerată “ un lucru extrem de nenatural și de maxima periculozitate pentru sănătatea viitoare.”
Oricum, la un moment dat, între 1475 şi 1769 cineva trebuie să fi început această practică în Europa, altfel Cardigan nu ar fi avut motiv să comenteze acest lucru.
1793 se poate să nu fi fost chiar prima data din istoria omenirii când s-a tentat de a se alimenta copiii cu lapte de vacă, dar rămâne punctul fundamental pe care Shelton sublinia : “ Putem să spunem că laptele de vacă este atât de natural încât a fost dintotdeauna o necesitate pentru copii? Departe de asta”.
AUTOIMUNITATE:
Într-o situație de permeabilitate intestinală ( inflamare a mucoasei digestive) se ajunge la stadiul în care tot ceea ce se găsește în intestin ( infecții, bacterii, substanțe toxice) să treacă în sânge și deci să ajungă și la restul organelor interne, inclusiv creierul.
Este un fapt demonstrat de literatura științifică medicală ca această situație, de alterată permeabilitate intestinală este de fapt o etapă obligatorie spre bolile autoimune, în consecință, cei care vor să urmeze un tratament pentru aceste boli autoimune (artrita, reumatism, osteoporoza, diabet, boli de tiroidă, boala celiacă, ciroză, dermatoză, scleroza multiplă, lupus etc.) în primul rând trebuie să suspende consumul de lapte și produsele laptelui.
ABSORBȚIE DEFICITARĂ :
Pereții intestinului, pe lângă faptul că ar trebui să rețină substanțele nocive (să nu le lase să treacă în sânge) trebuie în același timp să permită absorbția elementelor nutritive prin așa zișii “vili intestinali” (care se găsesc pe pereții intestinului subțire) de către sânge care apoi le transportă la organe.
Dacă intestinul pierde această capacitate, atunci putem vorbi de o absorbție deficitară. Noi consumăm lapte care conține mult calciu, dar procesul însuși de absorbție a calciului este foarte dificil de realizat datorită efectului cazeinei asupra vililor intestinali.
În aceste cazuri apare o creștere a absorbției de Oxalat de Calciu din mâncare (care este răspunzător pentru formarea calculilor renali).
Forma extremă cea mai gravă la care se poate ajunge datorită absorbției deficitare a intestinului este completa atrofie a vililor, condiție care este asociată cu o extraordinară multitudine de posibile simtome. Odată ce este eliminat agentul care determină atrofierea vililor, adică laptele (sau în cazul celiachilor, cerealele ce conțin gluten) este observată nu numai dispariția anticorpilor specifici din sânge, dar odată cu normalizarea morfologiei mucoasei intestinale dispar și atacurile de epilepsie, calcificările, anomaliile cardiovasculare, anemia, avorturile spontane, ciclul neregulat, anticorpii pentru tiroidă, pancreas, artrită reumatoidă, etc. Din acest motiv, anemia ca și absorbție scăzută a elementelor nutritive și a mineralelor, pierderea în greutate, deficienţe în creștere, pierderea proteinelor la nivel gastro-intestinal și hemoragii evidente sau ascunse, toate acestea au fost bine documentate în literatura medicală ca fiind efecte ale consumului de cazeină.
HORMONI PENTRU VIȚEL
Laptele de vacă cât și cel de capră este un aliment “yin” care înseamnă “ce produce expansiune”. Această caracteristică face ca laptele de vacă și capră sa fie foarte nerecomandat mai ales persoanelor care deja au o constituție si alterații de tip (yin) (adică persoanele scunde, obeze cu membre scurte, nervoase, nelinistite etc.)
Laptele de vacă conține 59 hormoni diverși. Cei de capră conțin 48 de hormoni diverși. În timpul gestației, placenta e cea care s-a ocupat cu producerea și transmiterea lor fetusului, ceea ce l-a făcut să crească. Când vițelul, iedul este adus la viață, laptelui matern îi revine sarcina să transmită mesajul de “creştere” prin intermediul hormonilor pe care îi conține ( cu o rapiditate extrem de mare).
Ar putea acești hormoni bovini sa aibă un efect asupra oamenilor care consumă laptele de vacă, capră etc.? Există studii științifice care demonstrează acest lucru și acestea au fost făcute pe o întreagă națiune. În Japonia consumul de lapte de vacă era necunoscut înainte de 1946.
Japonezii nu aveau vaci, oi sau capre. Pe atunci, să bei un pahar de lapte proaspăt era pentru un japonez ca și cum ai consuma “secreții de glande animale” ceea ce nimeni întreg la minte nu ar fi dorit să o facă.
Acest lucru s-a schimbat după al doilea război mondial. Consumul anual pe cap de locuitor ( de lactate) urca de la 2,5 kg în 1950 la 53,3 kg -1975. În 1950 fetița japoneză în medie de 12 ani avea 137 cm și cântarea 32 kg. În 1975 aceeași fetiță de 12 ani era în medie cu 11,4 cm mai înaltă și cântărea cu 9 kg mai mult.
Niciodată înainte de această schimbare atât de pronunţată la nivel nutrițional la o populație a fost posibilă realizarea unui astfel de studiu științific. Impactul hormonilor din laptele de vacă, capră asupra creșterii și sexualitații precoce a fost net. În baza aceloraşi studii, în 1950 fetița medie japoneză avea primul ciclu la vârsta de 15 ani și 2 luni. 25 de ani mai târziu fetița medie japoneză avea primul ciclu la 12 ani și 2 luni. În fiecare an, începând din 1946, datele privind sexualitatea precoce la fetițele japoneze au reflectat creșterea consumului de lapte de vacă.
O fetiță crește și devine o tânără apoi o femeie matură, și corpul său e biologic pre-programat întâi pentru a răspunde hormonilor de creștere transferați ei din laptele matern apoi celor produși de însuși corpul ei. O LINGURIȚĂ PLINĂ! Atât este cantitatea de hormoni produsă pe parcursul unei vieți. Hormonii lucrează la concentrații atât de mici încât voi nici nu vă imaginați, ajunge un miliard dintr-un gram pentru a produce efecte biologice marcante.
MENȚIUNI ISTORICE PRIVIND INTOLERANȚA LA LACTOZĂ
La un moment dat al evoluției, cca 5000 ani în urmă, anumite populații ( care plecând din Mediul Orient se mutaseră în Europa) au început să consume lapte de animale și derivate. Adaptarea la consumul laptelui nu a fost doar la nivel cultural ci se întâmpla chiar și la nivel biologic, în practică verificându-se o puternică selecție pentru toleranţa la lactoză.
Toleranţa adultului la lactoză între nord europeni a crescut de la 5% la 70% în aceşti 5000 de ani. ( cca 250 generaţii).
Toate mamiferele, inclusiv omul, la început erau programate să piardă, puţin timp după înţărcare, capacitatea de a digera lactoza. Adultul acestor specii nu mai produce enzima lactază. Trecerea spre toleranţa la lactoză este pentru noi o mărturie istorică solida relativă la introducerea laptelui animal în alimentaţia umană la anumite grupuri din populaţia mondială. La început era “Homo”, ce trăia în Africa (sau poate şi în alte arii asiatice, dar oricum în făşia ecuatorială) evoluând pâna la a deveni “Sapiens”, alimentându-se cu fructe, rădăcini, frunze şi flori. Chiar cu mici insecte şi câteodată cu ouă de păsări şi reptile care făceau parte din prada sa. Una din primele schimbări în alimentaţia umană a fost momentul în care am început să fim “carnivori oportunişti”.
Focul, chiar dacă fusese descoperit cu mult înainte, a început să fie răspândit cam cu 120.000 ani în urmă, şi de atunci Homo Sapiens putea să-şi frigă resturi de carcase. “Umanoizii” aveau acces la o carcasă şi culegeau resturile după ce, cea mai mare parte a altor carnivori oportunişi sfârtecau şi mâncau cam toată prada abandonând carcasele. Măduva oaselor și creierul erau partea principală rămasă, dacă nu chiar singura. Arcul și săgețile apărură abia de prin anii 20.000 -I.C .
Un consum răspândit de pește și produse de mare s-a răspândit începând cam cu anul 20.000 I.C.
Cam prin 17.000 ÎC, începuseră să fie recoltate cerealele sălbatice, între care grâul și orzul, care erau măcinate și transformate în făină, lucru evidențiat de descoperirile arheologice ale uneltelor folosite (unde în prezent se afla Israelul). Pe la 13.000 IC, descendenții acestor populații se ocupau în mod predominant și intens cu recoltarea acestor cereale sălbatice, astfel că mai lipsea doar o treaptă până la dezvoltarea agriculturii.
Tranziția la agricultură fusese necesară ca rezultat al treptatei creșteri a populației. Procentul de produse derivate din plante era de 90 % contra 10% a celor animale.
Dintr-o specie de vânători – culegătorii deveniră agricultori~pastori și începând să consume lapte de animale domestice, se iniția procesul de adaptare genetică privind toleranța la lactoză.
În prezent capacitatea adultului de a produce lactază caracterizează în principal acele grupuri de populație descendente ale primelor grupuri de oameni care au crescut animale “de curte” ce produceau lapte, adică europenii, în particular populațiile din Europa de Nord și emigranții din aceste grupuri spre alte națiuni.
Carență în lactază au azi circa 20% din albii din America, 90-100 % din asiatici, 75 % din afro-americani, 80% din indigenii din America si 50 % din hispanicii din lume.
Acum, ca să se poată spune că a bea laptele de animal este complet sănătos, doar pentru că 30 % din populația mondială este toleranță la lactoză, rămâne încă de văzut.
Foarte adesea, prezența sau absența enzimei lactază a fost prezentată ca unic mod de a privi această chestiune, privind consumul de lapte la adulți.
Dar, este acesta singurul factor implicat în adaptarea organismului? Știm că natura predispune la formarea enzimei renină în stomacurile copiilor mici, ea fiind principala enzimă care ajută la digerarea laptelui. Atunci, de ce stomacurile adulților (la toate mamiferele) nu o mai produc? Acesta este un exemplu pentru a demonstra că alte schimbări genetice sunt necesare pentru a ne adapta la consumul de lapte ( în afară de adaptarea care s-a realizat pentru lactoză).
Chiar și când, în urma unei schimbări importante în alimentație, a intervenit o adaptare parțială sau totală a organismului, nu putem exclude că aceasta nu comportă înca un preț de plătit .Acesta este cazul, de exemplu, a trecerii în neolitic la agricultură, acum 15.000 de ani în urmă, și care datorită consumului mărit de alimente cu amidon, au început să apară cariile dentare iar susceptibilitatea la anumite boli acute și degenerative a crescut în mod dramatic.
În acest punct ar fi oportun să urmărim puțin istoria “modernă” umană privind introducerea în alimentație a laptelui de vacă, capră, etc. , pas cu pas în diverse părți ale lumii.
EUROPA
Nu trecu mult timp de la trecerea la agricultură a civilizației Mesopotamice, când se începu domesticirea și creșterea anumitor animale ( între mileniul 3 și 4 înainte de Hristos). Sunt dovezi scrise ce vorbesc despre laptele de cămile și de capre, dar majoritatea consumului de lapte aparținea doar proprietarilor de animale, nomazi și păstori.
Scriitori ai antichității fac referiri la arta producerii de brânzeturi. De fiecare dată când producția de lapte începea, producerea de brânzeturi o urma imediat, deoarece era una din metodele, împreună cu producția de unt, de a conserva laptele care era un produs atât de perisabil .
Homer, 1184 ÎC, face referiri la brânza produsă în peșterele din munții Greciei, din lapte de oaie și capră. Varrone, în 127 ÎC, nota diferența de digerabilitate la diversele tipuri de brânzeturi, făcute în diverse locuri. Hipocrat afirma în anul 377 ÎC :” Pentru fiecare în parte este benefic laptele propriei specii, dar cel ce aparține altor specii este dăunător” . El mai observa că laptele de animal putea să dea simtome acute gastrice și urticarie.
Aceeași opinie o are ( două mii de ani mai târziu) și dr. Clark din Dublin ( “Human Milk” – in Transactions of the Royal Irish Academy, 1786) care scrie împotriva folosirii laptelui animal la copii cât și la adulți.
Producția de lapte de vacă, ca sursă importantă de venit pentru țărani, este o situație la care s-a ajuns în Europa abia dupa Evul Mediu. Până atunci, laptele de capră și oaie era preferat atât deoarece era ceva mai ușor de digerat cât și pentru că laptele de vacă era mai greu de obținut deoarece nu puteau să-i lipsească pe viței în totalitate de laptele matern.
În Evul mediu, producția de lapte în Europa centrală și de est era adesea restrânsă doar la zonele montane. Arta producției de brânzeturi era transmisă și îmbunătățită de la o generație la alta. În acest mod a aparut tipicul “Cheddar” , brânza produsă în regiunile din Nordul Europei, cu scopul de a conserva laptele pe timp de iarnă. Încet, încet câmpiile din Europa începură să se mărească și să fie disponibile pentru animalele domestice, așa încât producția de lapte crescu, și cu ea și cea a brânzeturilor care se diversifică.
AMERICA
Până la sosirea lui Cristfor Columb și a europenilor, populațiile din “Noua Lume” trăiau fără animale de lapte, vaci, oi sau capre. Singurele specii de “animale de curte” erau curcanii, câinii și o specie particulară de rață. În America de sud singurele animale domesticite erau lama și alpaca, ambele din familia cămilelor, și care erau folosite ca animale de tracțiune.
Scrierile americane din acele timpuri arătau că animalele domestice din Europa au fost aduse în New England (Noua Anglie) în secolul al XVII lea și în Minnesota pe la 1820.
Simons scrie: “ Vacile erau rar mulse, fiind crescute mai ales pentru piele și apoi pentru carne “ . Când spații de teren din ce în ce mai mari deveniră disponibile pentru colonizatori, începu să crească si numărul animalelor domestice, acestea având acum pășuni mai mari.
În Vermont apăru prima fabrică pentru producția untului în 1880. Abia în jurul acelei date, țaranii începură să importe din Europa rase de vaci de lapte. Acesta este un indiciu că în acel timp (afacerea laptelui) crescuse semnificativ și devenise, din punct de vedere economic, foarte important pentru țărani. Prima mașină automată de muls era cu pedale și începu să se răspândească după 1890. Noi tehnologii făceau posibil ca laptele să stea la rece pentru ceva mai mult timp. În jurul anului 1860, primele vehicule frigorifice ( ce utilizau compresia amoniacului) erau folosite pentru transportul producție. În 1921 , 5000 de frigorifere mecanice au fost produse în Statele Unite. 10 ani mai târziu, numărul lor ajunsese să depășească milionul, și după 6 ani, la cca 6 milioane. Dar producția de masă a frigoriferelor moderne începu dupa al II-lea Război Mondial. Procesele de pasteurizare a laptelui, între timp au făcut să crească încrederea consumatorilor în lapte.
În 1939, cca 25% din laptele produs în Vermont, era pasteurizat, iar în 1952 aproape în totalitate.
În ce privește dezvoltarea producției de brânzeturi, aceasta se răspândi imediat în America, dar până în al XIX-lea secol rămase o industrie țărănească locală.
În 1851, primul stabiliment pentru producerea brânzeturilor a fost construit la NEW YORK, de Jesse Williams.
Până în 1880 erau deja 3923 fabrici în Statele Unite, care ajungeau să producă 98.000 tone de brânzeturi. Până în anul 1904 se înregistra o creștere de 50%, apoi în 1920 s-a ajuns la 190.000 tone și 1.000.000 tone în 1970. La începutul anilor 90 s-a ajuns în America la o producție de 2.720.000 tone, iar la începutul acestui mileniu la 3.630.000 tone.
ASIA
În timp ce laptele și derivatele sale deveniseră importante economic, pentru țăranii din multe regiuni ale lumii occidentale, nu la fel se întampla în Asia. Unul din directorii “Chinese Beijing Food Research Institute“, dr. Wang Qing, căruia i se datorează decizia de refuzare a unei politici în favoarea dezvoltarii unei producții cazeare în China, la sfârșitul anilor ’80, spune că chinezii nu pot consuma lactate deoarece sunt intoleranți la lactoză, fapt documentat în literatura medicală.
Azi, 80% din populația Chinei este intolerantă la lactoză , pănă în 8 ani.
“Cazul China”
Cea mai antică dintre marile civilizații, cea chineză, nu produsese și nu consumase lactate până în timpuri foarte recente. În timpul anilor ’80, un grup de cercetători de la Cornell University făcură un studiu de cercetare gigant, privind obișnuințele alimentare a 80 de milioane de persoane în China, un cadru general ce acoperea 25 din marile provincii chineze, totul pentru a determina corelațiile între alimentație și diversele tipuri de boli. “Consumul de lactate era practic nul în aproape toate provinciile, cu excepția câtorva puncte limitate, ca excepții, în partea cea mai occidentală. Agricultura în Anglia ( și Europa) alterna câmpurile arabile și pășunile încă din sec. al XVIII-lea, iar culturile arabile erau și ele alternate între cele pentru alimentația omului și cea pentru alimentația bovinelor. În China în schimb, practic nu existau spații pentru pășuni iar spațiul pentru culturile furajere era foarte redus.
Civilizațiile unde creșterea animalelor devenise importantă, știau că o bună parte din recolta de cereale trebuie să fie destinată animalelor .
O economie bazată pe produse animale, duce la o utilizare intensivă de resurse, o risipă, în sensul că este necesar un spațiu de 17 ori mai mare (ca paritate de proteine și calorii alimentare furnizate) decât la o economie bazată pe produse agricole, de 14 ori mai multă apă, și de 10 ori cantitatea de energie folosită. Mai mult de jumătate din apa consumată azi in Statele Unite este folosită pentru creșterea animalelor. China lua în schimb direcția opusă, preferând o economie bazată pe produsele agricole destinate consumului uman.
PENINSULA ARABĂ
Putem să spunem că arabii au fost prima populație care a început să consume lapte ? Cu siguranța așa este, se întampla pentru prima dată în sud-vestul asiatic, unde beduinii reușiră să aibă primele animale domesticite, între al doilea și al treilea mileniu înainte de Hristos.
Dar așa cum spunea Iddings, “istoric vorbind, majoritatea producției de lapte venea din partea proprietarilor și păstorilor și nu era practic necesară conservarea sau procesarea laptelui“. Și acesta era dat în principal de cămile și capre. Câteva vaci au fost introduse în peninsula arabă din Mesopotamia, dar până la dezvoltarea recentă din ultimele trei decenii (1970-1990) vacile erau o raritate absolută. Bovinele erau folosite în principal ca animale de transport sau de tracțiune (pentru a trage apa din puțuri) și doar secundar cu rol de furnizor de lapte pentru consumul uman. Abia în anii ’70 începu să apară fabricile din industria Cazeara, la început în număr mic apoi din ce in ce mai multe. Din statisticile Emiratelor Arabe Unite , înainte de anii 1970 producția de lapte era limitată doar pentru uzul familial.
Apoi în 1976 era de 2.605 tone, în 1992 de 18.465 tone. Azi cantitatea și varietatea produselor cazeare din supermarket-uri face ca produsele tradiționale să devină de domeniul trecutului .
INDIA
Grupul intolerant la lactoză este prevalent în India, ceea ce ne dă o indicație asupra faptului că, consumul de lactate și-a facut loc în obișnuințele alimentare doar de recent timp. Cum am mai spus, sunt trei momente distincte :
a) scăzutul consum de lapte ( până în sec al XVIII lea) ;
Când autoritățile religioase din India, stabiliră în scrierile lor antice religioase, divinitatea vacilor, știau ele ce fac. Dacă s-ar fi ales creșterea vacilor, întreaga producție agricolă a națiunii ar fi fost în pericol, și creșterea lor pentru carne ar fi adus vacile în directa competiție cu populația, datorită slabei cantități de produse agricole. S-ar părea deci că tradiționala “vacă sacră” deriva dintr-o considerație economică în acele timpuri antice, când sacerdoții încercau să pornească o reformă agrară.
b) producția de lactate devine economic importantă pentru țărani (până prin anii ’80)
Colonizatorii englezi începură să organizeze o agricultură cu plante furajere în Europa. Astfel țaranii din India au învațat și ei să creeze recolte furajere alături de cele pentru alimentația umană, rotind recoltele anual. Creșterea animalelor avansa ca activitate economică în urma cererii de carne la export. La un moment dat și lactatele au început să fie o relevantă sursă de venit pentru proprietarii de vaci, și atunci tot mai mulți crescători se îndreptară spre producția cazeară.
c) era industriei laptelui a sosit;
India este azi a doua națiune după Statele Unite care produce mari cantități de lapte. Producția a crescut de la 21,2 mil tone în 1968, la 78 mil.tone în 1999.
Industria derivatelor de lapte a crescut și ea în mod exponențial, cu laptele condensat, produse pentru nou născuți, brânzeturi , unt și alte produse cazeare.
AUSTRALIA
Și aici consumul de lactate a cunoscut o accelerare importantă în prezent, și nu poate fi comparat cu nimic altceva petrecut în trecut. În ultimele decenii, în această națiune consumul de brânză/ persoană a crescut cu 400 % în ultimele decenii.
Intre 1958-1959 consumul mediu era de 2,6 kg de brânză/persoană.
Intre 1978-1979 consumul mediu era de 5,3 kg/persoană.
Intre 1996-1997 consumul mediu era de 10,7 kg/persoană.
CAPITOLUL III
“ VEI RESPECTA MEDICUL ȘI ANALIZELE SALE DE LABORATOR”
Toate analizele ce se pot face în prezent pentru stabilirea intoleranței la lactate, sublinează în același timp, că nici o analiză nu este complet sigură 100%, deoarece s-au făcut studii și s-a demonstrat că un mare procentaj de persoane la care testele erau negative ( deci rezulta toleranța) ele în fapt erau totuși intolerante. Oricare rezultate fac referire la foarte multe boli și cazuri, lucru care m-a făcut sa gândesc: Cine ar mai vrea în acest caz să piardă timp și bani cu doctori și analize, când îmi pare mai mult decât evident că cea mai bună analiză o poate face însăși persoana în cauză. Destul să aibă voință și să întrerupă consumul de lactate de orice fel pe o anumită perioadă de timp, 1-2 luni măcar. Și apoi să-și evalueze singur/ă simtomele. Totuși trebuie să fie foarte decisă și riguroasă, în sensul că în perioada de abstinență, să nu “guste puțină ciocolată sau îghețața” sau mai știu eu ce alte produse făcute cu lapte praf, și la toate produsele pe care le cumpară să citească pe etichetă ingredientele, să vadă dacă nu cumva conțin lapte sau derivate. Iar celor cărora se gândesc că poate ei fac parte din cei 30% din populația mondială care au toleranță la lactate, (și poate organismul lor reusește “s-o scoată la capăt” cu cazeina ) țin să le reamintesc că nu vor scăpa însă de efectele devastatoare ale hormonilor de creștere care probabil pană la o anumită vârstă nici nu le sesizează, dar după aceea.??????!!!!!!
De asta vă spun : fiecare pe pielea lui și după capul sau să facă !
BOLILE ȘI LAPTELE DE VACĂ , CAPRĂ , BOVINE , INDEX ALFABETIC
A – Acnee, anemie, angină pectorală, apendicită, artrită, astm, autism (una din cauze, pentru că aici sunt implicați mai mulți factori) , sindromul deficitului de atenție, alergii, nu consumați lactate cât timp alăptați ;
B – morbul lui Behcet ( este o boală privind un grad înalt de permiabilitate intestinală) ;
C– Cancer, candida, cardiopatie ischemică, cataractă, celulită, chiste ovariene, colesterol, colon iritabil, congestie nazală, constipație, perturbări de somn;
D – Depresii, diabet, diaree cronică;
E – emicrania, enurezis nocturn, enteropatia, epilepsia;
F – ficat;
H – hernie, hirsutism;
I – infarct miocardic;
O – osteoporoză, otită, oboseală cronică;
P – plămâni;
R – rinichi, reflux gastroesofagian, rinite, răceli repetate ;
S – sexualitate precoce, scleroză multiplă, spondilită anchilozantă, schizofrenie, somn neliniștit
T – tiroidă;
U – urticarie.
MAI ALES ÎN ACEASTĂ ERĂ… DEVENIM MULT MAI SĂLBATICI ÎN CEEA CE ÎNSEAMNĂ ALIMENTAȚIA CORPULUI UMAN.
NU ESTE DE AJUNS SĂ CITIM UNUL SAU DOUĂ ARTICOLE DESPRE ALIMENTAȚIA CORECTĂ A OMULUI.
ESTE DE AJUNS SĂ ȘTIM CĂ TOT CE INTRODUCEM ÎN GURĂ NE POATE FI FATAL CÂNDVA……..
Psihiatru-neurolog criminolog
Dr. GABRIEL FILIP, ISRAEL