Parabola slugilor nefolositoare (17, 7-10)
Foto: magazincritic.ro
Scurtimea parabolei nu precizează sensul obligaţiilor ce decurg din raportul slujitor-stăpân, deşi scopul ei este de a evidenţia valoarea slujirii depline. Sf. Luca reduce cadrul parabolei la o singură slugă, care trebuie să-şi împlinească slujirea.
Deşi aceasta este ostenită, totuşi trebuie să slujească, împlinindu-şi astfel datoria faţă de stăpân. Expresia „a încinge mijlocul” – asemănătoare ca sens cu Lc. 12, 35 – are sensul de a fi pregătit în orice moment, în calitate de creştin, pentru întâmpinarea Stăpânului.[1] Cerinţele împărăţiei lui Dumnezeu devin obligaţii pentru noi, în calitate de slujitori definitivi şi mereu activi ai poruncilor divine. Parabola împrumută locurile şi slujirile specifice din vremea Mântuitorului. După ce un om şi-a împlinit lucrarea zilnică, soţia, în virtutea reciprocităţii slujirii, poate să-i pregătească hrana şi să-l aştepte când se întoarce. Dar un slujitor – cum este cel de la o stână, unde nu există femei – trebuie să împlinească această slujire. Acela ar putea fi flămând sau însetat, dar trebuie să-şi definitiveze slujirea până la capăt, deoarece este plătit ca slugă. Abia după ce nevoile stăpânului au fost achitate, poate să se ocupe şi de necesităţile sale. Nu se poate vorbi de o mulţumire verbală din partea stăpânului, pentru că sluga şi-a împlinit misiunea.[2]
La fel, în relaţia noastră cu Dumnezeu, nu vom aştepta mulţumire din partea Sa, doar pentru că am împlinit ceea ce intra în sfera relaţiei corecte cu El. Noi existăm pentru El; nu El pentru noi. Şi totuşi Cel Atotputernic ne slujeşte pentru loialitatea şi ascultarea consimţită, împlinidu-ne cererile. Astfel, El este Stăpânul ce slujeşte pe „casnicii Săi” mai mici, jertfindu-Şi majestatea din iubire şi compasiune. Atitudinea de slujitor ar trebui asumată şi în societatea modernă – în care toţi suntem liberi şi ne-subordonaţi unii altora social – pentru a colabora cu Dumnezeu în călătoria spre împărăţia Sa.[3]
ARHID. DRD. BOGDAN-FLORIN M. CHIRILUŢĂ, 14 martie 2014
[1] Joachim Jeremias, Parabolele lui Iisus, Editura Anastasia, București, 2000, New York, 1963, p. 236.
[2] Pr. Dr. Ilie Melniciuc, Parabolele Evangheliei după Luca – aplicații exegetice, Editura Performantica, Iași, 2010, p. 236.
[3] J. Simon Kistemaker, Pildele Domnului Iisus, Editura Societății Biblice din România, București, 2009, p. 142.
- Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!