(R) Castrul roman de la Drobeta (Turnu-Severin).[1]

Foto: directbooking.ro

           În partea de răsărit a oraşului Turnu Severin, la întretăierea străzii Independenţei cu bulevardul Republicii, în margine unei grădini cu alei de trandafiri, se află întinsele ruine din apropierea podului roman. Ruinele acestea, odinioară o impunătoare tabără militară, sunt tot ceea ce a mai rămas din castrul roman.[2] Primul lagăr înălţat din piatră pe pământul dac a fost cel de la Drobeta.  La începutul ultimului război cu Decebal era terminat, fiindcă figurează în tabloul inaugurării podului lui Traian, împreună cu lagărul Pontes, cu care făcea siguranţa acestuia. Îl putem vedea pe Columnă la capătul stâng al podului, fiind o construcţie pătrată cu colţurile rotunjite, făcută din blocuri cioplite şi încununată cu creneluri. În lagăr, Columna arată trei construcţii; cele de la margine identice (alungite, cu două ferestre în faţă şi trei pe laturi) se identifică cu două magazii (horrea), constatate şi în săpături. Între ele se afla pretoriul făcut dintr-un schelet de lemn acoperit cu pânză, ceea ce arată că cel de zid, pe care îl cunoaştern azinu fusese încă construit la 105 e.n. şi era înlocuit de un cort imperial. Castrul roman Drobeta se întinde la capătul podului roman pe un platou înalt de 19 m, închis la răsărit la Ogaşul Tăbăcarilor, iar la apus de o râpă acoperită mai târziu cu gunoaie şi dărâmături. Singura parte direct expusă era latura de N a lui. Marsigli ne dă primele ştiri despre castru. El i-a ridicat un plan care se vede că împreună cu podul şi lagărul Pontes forma o unitate strategică şi arhitectonică. În colţul de SV se remarcă: turnul Iustinian, izolat printr-un şanţ, şi zidul ce-l lega de portalul podului. Primele săpături  s-au făcut de Bolliac şi apoi de G. Boissiere la 1865; ultimul are meritul de a fi precizat pentru prima dată cele trei faze ale fortificaţiilor: traiană, constantiniană şi bizantină, Săpături sistematice a organizat Tocilescu la 1896-1899, conduse de delegaţii săi, care ne-au lăsat un volum de rapoarte, din care au fost date la tipar inscripţiile şi un plan general. După săpăturile lui Tocilescu, ruinele deveniseră loc de depozitat gunoaiele oraşului şi cariere de extras material constructiv, până ce au intrat sub ocrotirea lui Al. Bărcăcilă. Săpăturile întreprinse de Bărcăcilă, timp de mai mulţi ani, au scos la lumină noi ziduri şi epoci care au schimbat radical planul castrului ridicat de Tocilescu. Într-o singură campanie de săpături Gr. Florescu a lămurit planul în mare al epocii lui Traian, pretoriul şi stratigrafia. După al doilea război mondial săpăturile au fost reluate de Gr. Florescu, Radu Florescu şi M. Davidescu. În urma acestor cercetări se constată că în afară de cele trei epoci amintite castrul a mai suferit numeroase reparaţii şi modificări, care complică mult problema cronologică şi arhitectonică. Şanţul turnului lui Iustinian a distrus aproape complet colţul de SE al lagărului. Fortificaţiile din sec. al IV-lea urmează în linii mari pe cele din sec. al II-lea, dar între ele şi cele bizantine se suprapun şi alte contrucţii, aşa-zise barbare, cu zid neregulat şi lipsit de val. Aici ne vom  opri asupra primei epoci a cetăţii. După o inscripţie fragmentară, se pare că, lucrările castrului au fost executate, în mare măsură, de cohors I Antiochensium (SE, 1). La construcţie vor fi participat şi alte trupe îngrămădite la Drobeta pentru lucrările militare de acolo şi în vederea războaielor cu dacii. Arhitectul lui a fost Apollodor din Damasc, fiindcă lagărul era destinat apărării podului. Când a izbucnit ultimul război, castrul nu era gata; avea ridicate numai fortificaţiile exterioare şi cele două magazii. Dovada o face tabloul Columnei de la Roma, precum şi felul cum au fost construite pretoriul cu drumurile ce-l leagă, monumentale şi cu amprenta unui lucru făcut pe îndelete.[3]

       De la colţurile sudice ale castrului pornesc ziduri ce coboară în Dunăre şi la portalul podului, cunoscute şi lui Marsigli. Ele aparţin primei perioade de fortificaţii, fiindcă nu se leagă cu zidaria din sec. IV – VI e.n. şi aveau misiunea de a bara trecerea în faţa castrului (unde se afla portul militar şi podul). Circulaţia vehiculelor şi pietonilor care veneau dinspre pod în castru nu se făcea prin porta praetoria, ci prin principalis dextra. A preciza arhitectonc şi cronologic multele modificări sau reparaţii ale  lagărului, până la părăsirea lui, e, un lucru greu. Singura schimbare însemată are loc în sec. al IV-lea e.n. şi se va descrie 1a locul cuvenit.[4]

     Castrul Drobeta a fost ocupat de diferite trupe auxiliare şi detaşamente legionare. Numai cohors I sagittariortem milliaria a staţionat în el mult timp, prin sec. al III-lea e. n. (fig. 22/18). Înaintea ei a fost ocupat de cohors III Campestris.   Enoşeşti, v. Acidava. Forma castrului e dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite şi  are mărimea 137,50 x 123 m. Laturile lungi sunt orientate N – S. La colţuri stă câte un turn pătrat. Porţile şi colţurile erau apărate de turnuri.[5]  Poarta praetoria cade la S, decumana la N principalis dextra la V şi principalis sinistra la E. Ultimele sunt deplasate spre S şi depărtate cu 46 m faţă de colţurile de la S. Două turnuri mai mici sunt legate în interior de curtinele ce pleacă spre N de la porţile laterale. Aducerea pretorului şi a clădirilor de seamă cât mai spre sud da posibilitate unei plăcute vederi asupra podului şi văii dunărene. Pentru aceasta, pretoriul şi drumurile pretenturei fuseseră împodobite cu coloane şi multă marmură, ale caror resturi sunt căzute de-a lungul lor.[6]

Sursa foto: www.helloromania.eu

Ionel Cioabă, 28 martie 2014 

[1] D. Tudor, Oltenia Romană, Editura: Academiei

[2] M. Davidescu, Monumente istorice din Oltenia, Ed. Meridiane 1964, p 12-13

[3] D. Tudor, op. cit,

[4] Ibidem,, p. 287

[5] M. Davidescu, op. cit, p. 15

[6] D. Tudor, op. cit,


  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
  • Contactați-ne oricând.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
  • Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!