De vorba cu tăcerea
Cădeau firmituri din mine
Peste masa tăcerii…
Păleau în văzul soarelui,
Şi-al timpului…
Ploaia le-a scurs pe-a sa tăcere,
Şi s-au prelins pe negrul rece…
Pe unde observ de-acum, în cuget,
Alaiul ei, cum trece…
Din negru scurse firmituri
Renasc în mine, iară…
Prin cugetul bolnav de tine,
Sperând să mai apară,
În treacăt poate, oamenii…
Ce-or poposi pe scaune,
Neobservând bucăţi din mine…
Ce levitează-n aer sfânt,
Sau zac uitate pe pământ..
Zac îngheţate de la vânt,
C-aici mai bate briza,
Iar Jiul ştie miza…
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook