În veacul trecut erau “bonjuriștii”, acum sunt “OK-iștii”!
În zilele noastre s-ar întâmpla ceva istoric în viaţa României: au apărut cei dintâii care, crezând în neamul românesc, să se arate nemulţumiţi de omul românesc. Crezând în neamul românesc. Căci altminteri, din occidentalism, au mai fost destui boniuriști ai veacului al XX-lea. Până acum toţi, chiar bonjuriştii veacului al XIX-lea (afară de acest mare precursor bonjurist: Cantemir) au crezut că tot ce ne trebuie e să fim puşi în anumite condiţii de – independenţă, libertate – spre a arata ce putem. Dar nu e destul. Au trecut prea mulți ani de anonimat peste noi ca să cunoaștem de la sine căile faptei și ale personalizării.
Dar ăsta e românescul, îmi spune prietenul meu V. De ce să vrei altceva? Nu v-ați săturat de absurdul: “Croieșteți altă soartă?
Să vedem. Să vedem dacă e altă soartă. S-ar putea să fie aceiași, dar cu altă față. Cu fața spre lumină.”
*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 119-120
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook