Vasile Țoc: „Sfinţenia este ţinta spre care năzuieşte fiecare drept“

În Sfânta Scriptură, Iosif şi Simeon sunt numiţi „drepţi“. Care este motivul pentru care sunt numiţi astfel şi ce înseamnă să fii drept?

  Iosif şi Simeon sunt numiţi în Sfânta Scriptură drepţi deoarece aici cuvântul „drept“ este sinonimul lui „sfânt“. În Sfânta Scriptură găsim cuvântul dreptate în înţelesul de „sfinţenie“, adică de trăire după poruncile lui Dumnezeu. În acest înţeles, bătrânul Simeon este numit „drept si temător de Dumnezeu“ (Luca 2, 25) deoarece el se silea să trăiască întru totul după poruncile lui Dumnezeu. La fel se spune şi despre Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, că era drept (Matei 1, 19). Cel care împlineşte dreptatea este drept, în timp ce sfinţenia este ţinta spre care năzuieşte fiecare drept. Dacă în accepţiunea largă a termenului, dreptatea însumează toate virtuţile, sub aspect religios-moral-creştin, dreptatea primeşte înţelesul de sfinţenie. Căci cine dă în orice privinţă fiecăruia ceea ce i se cuvine, evident că practică toate virtuţile, împlineşte ordinea morală, iar el însuşi se perfecţionează moral, îndreptându-se spre sfinţenie. Mântuitorul ne aminteşte: „De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 20). Pentru Sfântul Apostol Pavel a fi drept înseamnă a fi bineplăcut înaintea lui Dumnezeu (Efeseni 5, 10). Alături de vrednicie, pentru Apostolul neamurilor, dreptatea se identifică cu suma virtuţilor creştine, cu starea de sfinţenie şi puritate morală.

    Cum pot oamenii să înţeleagă şi să aplice în viaţa lor faptul că dreptatea creştină trebuie să vizeze sfinţenia, fiind unită cu mila?

Dreptatea este una singură, cea a lui Dumnezeu, care este insuflată şi oamenilor ca virtute. Prin faptele bune pe care trebuie să le săvârşim în fiecare clipă, noi realizăm dreptatea care trebuie să fie însoţită de milă, şi acestea împreună ajung la finalul urcuşului spre Dumnezeu, la sfinţenie. Mila este liantul care îmbracă dreptatea în desfăşurarea ei, deschizându-i drumul omului spre darul lui Dumnezeu, care este sfinţenia cu care i-a înveşmântat pe toţi sfinţii Săi. Se doreşte împlinirea dreptăţii înainte de toate, în noi înşine, între diversele porniri interioare ale noastre, între diversele funcţii ale spiritului, între etajul superior şi cel inferior al personalităţii noastre. Această dreptate se va manifesta faţă de semeni, în care va trebui să recunoşti un frate, un împreună-mădular cu mine, în trupul viu al lui Hristos, care este Biserica şi nu numai un simplu semen în aceeaşi societate.[1]

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!