Funcțiile și formele evaluării (1)

  Educaţia a devenit o activitate socială vastă, care solicită eforturi materiale şi financiare considerabile din partea societăţii. 

      În ultimele decenii, problema evaluării rezultatelor învăţământului au format unul dintre domeniile principale ale teoriei educaţiei. Evaluarea în învăţământ este „o problemă veche cu conotaţii noi, un subiect contoversat, datorită, în special, încărcăturii sale morale” (deoarece prin evaluare se realizează clasificări şi selecţii, se dau „verdicte” şi, cu  alte cuvinte, se hotărăşte soarta unor oameni). Ca şi alte concepte, evaluării i se dau mai multe accepţiuni. Aşa, de exempu, Steliana Toma, defineşte evaluarea ca fiind „un proces de măsurare şi apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educaţie şi învăţământ sau a unei părţi a acestuia, a eficienţei resurselor, condiţiilor propuse, în vederea luării unor decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare”. Un alt autor, Terry Tenfrink, consideră evaluarea în învăţământ ca „un proces de obţinere a informaţiilor asupra elevului, profesorului însuşi sau asupra programului educativ şi de valorificare a acestor informaţii în vederea elaborării unor aprecieri care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii”. Informaţiile constitue baza pentru emiterea aprecierilor; aprecierile sunt estimări ale situaţiei actuale sau prognoze ale rezultatelor viitoare; deciziile sunt opţiuni pentru anumite modalităţi de acţiune. Ioan Jinga defineşte evaluarea ca fiind „un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate (evaluarea eficienţei) sau cu rezultetele anterioare (evaluarea progresului)”.[1]

     Şirul exemplelor ar putea continua. Ne vom rezuma la aceste trei definiţii pentru a observa că :

–  evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată, desfăşurată în timp;

– ea nu se rezumă la notarea elevilor (care este expresia numerică a aprecierii performanţe-lor acestora), ci vizează domenii şi probleme mult mai complexe (inclusiv programele de învăţământ şi sistemul în ansamblu);

– evaluarea implică un şir de măsuri, comparaţii, aprecieri (deci judecăţi de valoare),  pe baza cărora se pot adopta anumite decizii, menite să optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluării.

12 aprilie 2014

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează