Despre înțelepciune

         „Înţeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuţii. Oriunde se va duce, el îşi va găsi pe toate ale sale. Toată lumea este în stăpânirea lui, fiindcă ştie cum să se folosească de ea.”[1] „Înţeleptul nu este înfrânt de teamă, nu se schimbă în faţa puterii altuia, nu se îngâmfă în biruinţe şi nu se prăbuşeşte din pricina înfrângerilor. Unde există înţelepciunea, acolo este puterea sufletească; acolo e statornicie şi bravură. Înţeleptul este acelaşi sufleteşte, nu-l micşorează şi nu-l măreşte schimbarea lucrurilor, nu priveşte lucrurile numai la suprafaţă, ca un copil, nu este purtat de orice vânt al învăţăturii, ci rămâne în Hristos, având temelia harului şi rădăcinile credinţei. Aşadar, înţeleptul nu este zguduit de unele lipsuri, nu cunoaşte feluritele schimbări ale sufletului ci va străluci ca Soarele dreptăţii în împărăţia Tatălui (Matei 13, 43).”[2] „Cine este înţelept, dacă nu cel care a ajuns până la înseşi tainele Dumnezeirii şi a cunoscut ascunzişurile înţelepciunii dezvăluite lui? Înţelept este numai cel ce l-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaşte cuibul adevărului. Omul muritor s-a făcut prin har moştenitorul şi urmaşul lui Dumnezeu Cel nemuritor, fiind părtaş la bucuriile cereşti, precum este scris: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi (Ps. 44, 9).”[3] „Aşadar, păcătosul robeşte fricii, robeşte poftelor, este rob lăcomiei, rob plăcerii, rob răutăţii, rob pizmei, şi i se pare că în acest fel este liber, deşi robeşte mai mult decât cel ce se găseşte sub tiranie. Sunt liberi cei ce trăiesc după legi. Dar legea adevărată este cuvântul drept, legea adevărată nu este săpată în piatră, nici dăltuită în aramă, ci întipărită în cugete şi fixată în simţiri. Astfel, înţeleptul nu este sub lege, ci legea este sub el, având în inima lui lucrarea legii scrisă cu condeiul şi cu meşteşugul firii (Rom. 2, 14-15). Oare ne este orbirea atât de mare de nu vedem arătările limpezi ale lucrurilor şi chipurile virtuţilor? Dacă popoare întregi se supun legilor omeneşti ca să fie părtaşe la libertate, cum este cu putinţă ca înţelepţii să lase şi să părăsească adevărata lege a firii, arătată în chipul lui Dumnezeu, şi adevărata cugetare despre libertate, de vreme ce în acestea este atâta libertate încât de mici nu ştim să slujim viciilor, fiindcă suntem străini de ură, lipsiţi de lăcomie, necunoscători ai poftelor? Ce nefericit lucru este deci ca, născuţi în libertate, să murim în robie!”[4]

12 aprilie 2014 

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează