Despre înțelepciune

       „(…) Înţelepciunea este ştiinţa lucrurilor «divine» şi «umane» şi a cauzelor acestora[1], sau, cum o defineşte cuvântul dumnezeiesc, «suflul puterii lui Dumnezeu, atunci când este curata revărsare a slavei Celui Atotputernic, încât nimic nu poate să o mânjească. Ea este strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi chipul bunătăţii Sale»[2].”[3]

        Dobândirea ei: „(…) locul înţelepciunii dumnezeieşti este mintea curată.”[4]

 Dumnezeiască şi cea omenească: „(…) Potrivit personajelor citate de Platon, există o înţelepciune dumnezeiască şi una omenească. Cea omenească este cea numită la noi «înţelepciune a lumii acesteia, care este nebunie la Dumnezeu», iar pe cea dumnezeiască, cu totul diferită de cea omenească, o dăruieşte Dumnezeu prin har[5]. Ea vine la cei ce s-au pregătit să fie gata pentru primirea ei, dar mai cu seamă la cei ce, din pricină că au cunoscut deosebirea dintre cele două înţelepciuni, grăiesc aşa în rugăciunile lor către Dumnezeu: «căci, chiar dacă ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti»[6]. Eu susţin că înţelepciunea omenească nu este decât un exerciţiu al sufletului, scopul ei este însă cea dumnezeiască. despre înţelepciunea dumnezeiască se zice că este «hrana cea tare a sufletului» în textul care sună aşa: «Iar hrana cea tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul»[7].

(…) Deci înţelepciunea divină, care e deosebită de credinţă, este prima dintre aşa-numitele «harisme» date de Dumnezeu, iar după aceea, pentru cei ce ştiu să facă deosebire în acest domeniu, este aşa-numita «cunoaştere».”[8]

„Desigur că noi susţinem că nici un 0m care nu s-a deprins în înţelepciune omenească nu este în stare s-o înţeleagă pe cea dumnezeiască, dar, în acelaşi timp, mărturisim şi aceea că orice înţelepciune care se mărgineşte numai la om este nebunie în faţa celei dumnezeieşti.”[9]

Folosul: „Calimah în epigramele sale scrie: «Înţelepciunea este leacul care vindecă toate relele»[10].”[11]

„Înţelepciunea trebuie să fie în fruntea tuturor faptelor; pentru că fără înţelepciune orice, chiar şi ceea ce pare bun, se schimbă în răutate când se face la timp nepotrivit şi fără măsură. Dar când cuvântul şi înţelepciunea fixează timpul şi măsura pentru lucrurile bune, câştigul din folosirea lor este minunat şi pentru cei care dau şi pentru cei care primesc.”[12]

16 aprilie 2014

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează