Ecoul tăcerii
Tăcerile vorbesc în două limbi,
delimitate strict de o suflare,
în aer dănțuind într-o speranță
sau poate-n colț suav de floare.
Un rod bogat ce viața o răsfiră,
ori o adună într-un fir de lut,
vorbeşte prin tăceri ce înfioară,
dureri luate zilei, cu împrumut.
În strai de lumină țes din zare,
tăcere ruptă din cuvânt supus,
în inimă bătăi de clopot ard
vibrația tăcerii, ecou în răspuns!
Eugenia Bucur, 03.11 2017
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook