Cu Dumnezeu înainte
Retoric adun gândul din senin,
din liniştea bunicii de pe stradă,
ce numără paşii şi trei cuvinte-n gând,
din anii ce-au purtat-o în grabă.
Mocnit arde focul în suflet,
lumina este doar în privire,
în timpul în piele încrustat
şi-n albastrul dăruit cu trăire.
O apă limpede din cuget izvorăşte,
mai lin ca mugurul ce creşte,
o întreb de-i greu pasul,
ea de Dumnezeu, în tăcere, îmi vorbeşte!
25.09.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook