Mănăstirea Prislop

Am pus via-n primăvară,
peste gânduri am cules
rod bogat în zi de toamnă
şi dulceag, dar şi ales.

Îmbrăcatu-le-am pe toate
şi-n culoare, şi-n parfum,
am pus în ele speranța
ş-am pornit în ceasul bun.

Număr clipele-n tăcere,
frunza crește-n verde plin,
eu aşez la masa noastră,
un pahar mai vechi cu vin.

Sentimente se dezleagă,
soarele de sus priveşte,
gândul țese în poveste,
numai rodul viei creşte.

Iată, sub priviri se arată
mustul greu de atât parfum.
Rânduitu-le-ai pe toate.
Doamne, mulțumindu-ți ție,
rodul viei îl adun!

Eugenia Bucur, 13.05.2019


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns