MANELE ȘI PREJUDECĂȚI

În general ce ne caracterizează și ne deosebește pe noi oamenii sunt prejudecățile. Prejudecăți că aproapele de lângă noi e rocker sau manelist, că aproapele de lângă noi este creștin sau musulman, prejudecăți că aproapele este de politică stanga sau dreapta, prejudecăți de tot genul.
Am fost profesor în mediul rural cu foarte mulți ani în urmă. Toți copiii din mediul rural trăiau în acele vremuri pe manelele lui Guță, Adi Minune, Copilul de Aur etc. Era copilăria lor pentru că statul și sistemul nu le permitea avansarea mai mult în societate, dacă nu erau de viță nobilă, de beizadele sau politicieni. Erau copiii oamenilor săraci și simpli de prin satele românești care la vârsta lor, începând din clasa a II-a, știau ce destin au și că nu se pot lupta cu soarta care le-a fost scrisă din naștere.

Nu am fost un fan al manelelor, le apreciez ca pe o muzică normală atâta timp cât transmit sentimente, emoții, bucurie și tot ce e frumos și bine pentru om. La început chiar le-am persecutat, și ca orice om care nu le trăiește și nu le înțelege nu își poate schimba părerea. Ce am înțeles în acei ani, este faptul că ele vin din popor, din oameni simpli, a căror educație pe scara societății este blocată de oamenii parveniți, nepotisme, copii de beizadele, primari, oameni politici sau bogați. Doar că sufletul poporului are rădăcini adânci în suferința și viața de jos, iar acest lucru este exprimat mai departe prin muzică.

Orice gen muzical este frumos atâta timp cât transmite sentimente, emoții și are o linie melodică placută. Asta nu înseamnă că orice piesă fie manea, folk, disco sau rock poate fi frumoasă. Dar atâta timp cât ajunge la sufletul poporului, ea devine un imn secret pentru fiecare în parte. Nu sunt de acord cu excesul de manele și nici cu toți maneliștii. Dar asta nu înseamnă că trebuie să blamăm genul muzical și toți artiștii. Orice gen muzical, ca orice pădure, are uscăturile sale.

S-a format o elită așa zisă rațională, ateistă și progresistă, care orbită de voința de putere și control prin știință și tehnologie a marginalizat și a distrus sufletul poporului. Politicieni ce s-au înconjurat de suflete reci și moarte, avide de cunoștinte doar pentru putere și pentru a controla, pentru a distruge sufletul viu al poporului, pentru a distruge credințele, tradițiile și obiceiurile pentru a își impune sufletul lor mort.

Ei distrug omul, distrug sentimente, distrug emoții, vor doar sclavi care nu simt nimic, care nu au voie să se bucure de viață decât cu bilet de voie, minți nebune și pierdute … Doar să rețină că universul e infinit și se poate întoarce împotriva lor ca un bumerang.

Pe oracolul din DELPHI era scris: „Cunoaște-te pe tine însuți” (γνῶθι σεαυτόν) și „Nimic în exces” (μηδέν άγαν). Ca să te cunoști pe tine însuți și să fii tu însuți nu îți înăbuși sentimentele și nu pune frâu emoțiilor. Fii tu însuți și doar atât. Ai liberul arbitru, nu te lăsa influențat și alege singur.

Se pune accentul pe o societate înăbușită de prea multe reguli și prejudecăți, pe o societate în care libertatea individului se pierde dacă nu este în rând cu a turmei și cu ceea ce toți sunt de acord și stabilit prin legi și norme de rând. Doar că nu uitați, că sufletul este nemărginit și nu poate fi îngrădit de nicio lege atunci când luptă pentru a se elibera de orice.

DENISA RĂDUCU – a murit în 2017 de cancer hepatic la vârsta de doar 27 ani, dar pe melodiile sale au crescut poate generații întregi de copii care și acum îi simt lipsa.

5 mai 2022

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet