Povești cu tâlc din Marele Război (LII). Minima moralia
Mausoleul din Mărăsești / magazincritic.ro
Dumitra Pârvan a locuit în comuna Borăscu-Gorj. Soțul ei, Constantin, a fost mobilizat în campania din 1916-1918. A revenit acasă, dar la scurt timp a decedat datorită tifosului exantematic contactat în anii Marelui Război. Ca urmare, Dumitra a devenit văduvă la doar 24 de ani fiind nevoită de acum înainte să îngrijească singură de cei doi băieți minori, rămași orfani de tată.
Timpul a trecut repede. S-a prăvălit peste întregul mapamond tăvălugul celui de al Doilea Război Mondial. Atunci au fost mobilizați și cei doi băieți ai Dumitrei, Ion și Gheorghe. Primul în Batalionul 102 Vânători de Munte, celălalt în Batalionul 5 Tunuri. Ambii au participat la luptele de pe frontul din Răsărit unde și-au dat obștescul sfârșit, în campania din Rusia.
Lovită din mai toate părțile, Dumitra s-a adresat autorităților române: „(…) sunt săracă, bătrână și neputincioasă. Nu am cu ce să mă întrețin. Băieții erau nădejdea bătrâneților mele, dar au plecat la datorie și nu au mai venit”. Am „(…) credința în Dumnezeu căci voi fi și eu ajutată de Țară, în urma acestei jertfe ce am dat Țării”. Speranțe zadarnice.
Petiția a fost înaintată decidenților din Ministerul Apărării Naționale. Ministrul de resort trebuia să decidă: Dumitra putea să primească pensia de văduvă de război sau pe cea de pe urma fiilor săi eroi? Exista și varianta maximală, adică să beneficieze de ambele pensii, cumulate, așa cum credem noi că era și firesc să se procedeze. Din păcate, legea de atunci nu permitea chiar și unei văduve de război să aibă și pensie de mamă eroină. Mda!
Cu ceva timp în urmă, la cumpăna dintre primele două decenii ale acestui veac, o proaspătă mămică a născut gemeni. Și cum respectarea legilor în România e sfântă (meteahnă veche, deh – sic!), pentru că așa era legea, numai un bebeluș a beneficiat de „alocația de creștere și îngrijire copil”. Incredibil! Tânăra mămică nu s-a lăsat și s-a luat cu legea la trântă și a răpus-o precum Greunceanu pe zmeii cei răi. Mai mult, a creat un precedent de care beneficiază azi în România toți gemenii, tripleții etc.
Din nefericire, în preajma Crăciunului anului 1944, Dumitra nu a avut resursele necesare să se ia la trântă cu legea. Nu avea nici vârsta și nici energia necesară, mai ales în urma pierderilor suferite. Trist este că nu s-a găsit nimeni să o îndrume sau să o sprijine. Nici școala, nici biserica, nici regele, poate doar Avocatul Poporului dacă ar fi existat, poate. Într-adevăr, erau vremuri nespus de grele, dar și Dumitra era și soție și mamă eroină!
Gabriel Sarcină
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook