Murit-ai, copile, și tu (și lumea cu tine)

Pentru Serafim(a)

Murit-a rodul iubirii noastre
în tine;
Murit-a atunci și-o parte
din mine.

Murit-a nădejdea
că va fi bine,
Murit-a și doar Domnul
o poate-nvia.

Murit-a-n ziua aceea
iubirea de lume
și goana-mi
dup-a ei slavă deșartă.

Când totul mă doare
și lumea-i o rană
(ca rana din inima mea)
Și trupul tău doare,
iar nimeni nu poate
sufletu-mi a-l mângâia.

Când știu acum
că deșertăciune e totul
Și toți muri-vom cândva,
Ce oare-ar mai putea spune
un tată a cărui durere
caută a-l sfâșia?

Veni-va însă o dimineață
care sfârșit nu va avea;
Atuncea și eu, cât și voi,
al meu suflet,
ne vom zâmbi și-mbrățișa.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook