Tineri curajoși. Suflet frumos – interviu cu Diana Paul

Radu Buțu: Bun venit, Diana! După ce am urmărit interviul tău (nu știu dacă e primul, dar la mai multe!) pe R3Media, am socotit că e momentul potrivit să te cunoască și cititorii Magazin Critic. Îți mulțumesc că ai acceptat propunerea mea! Așadar, pentru cei ce încă nu te cunosc de pe vlogul tău pe Youtube, cine este Diana Paul?

Diana:

În ultima vreme mi s-a pus foarte des această întrebare și pot spune că a devenit un exercițiu de autocunoaștere. Sunt o tânără care și-a descoperit pasiunea de puțin timp, dar de când a descoperit-o, face tot ce-i stă în putere pentru a o valorifica. Dacă ar trebui să mă descriu în doar trei cuvinte, acestea ar fi – creștină, româncă, iubitoare de patrie. Esențialul a ceea ce sunt acum, referitor la dorințe și viziune, se poate descrie  într-o scurtă poveste, iat-o:

Începând cu anul 2017 am locuit cu familia în străinătate timp de trei ani, în Irlanda și în Anglia, și pot să afirm că în acest timp am trecut printr-un proces de transformare a mentalității, un proces de noi înțelegeri, conștientizări, dezvoltări și experimentări. Dar, doar la finalul acestor ani mi-am dat seama de scopul principal al plecării mele din România: modelarea mea într-un patriot. Eu am început să simt iubire pentru țara mea, paradoxal, în străinătate. Această trăire pare că adeverește principiul conform căruia ne dăm seama cât de valoros este un anumit lucru doar atunci când nu îl mai avem.

Pe parcursul celor trei ani, viziunea mea s-a schimbat semnificativ și a revoluționat planul de a urma școala, liceul, facultatea, masteratul și doctoratul, fără întreruperi și fără conjuncturi surprinzătoare. Prin câteva intervenții, pe care aleg să le numesc divine, am înțeles că este nevoie să îți asumi riscuri pentru a-ți împlini destinul dat de Dumnezeu. Astfel se explică două dintre cele mai curajoase și imprevizibile decizii pe care le-am luat până acum în viață. Prima a constat în a îmi lua un „an sabatic” între liceu și facultate pentru orientare și a alege cu înțelepciune locul pentru studii superioare, cât și pentru a lucra independent și la o bază de date și informații în domeniul politico-social, în alte cuvinte, un an în care m-am format și încă mă formez autodidact. Cea de-a doua decizie a fost deschiderea unui canal de YouTube ca să împărtășesc ideile pe care le susțin și să lupt pentru cauza în care cred, fiindcă mi-am dat seama că în România există o lacună semnificativă în ce privește prezența valorilor creștine, patriotice, conservatoare, a menținerii tradițiilor și identității naționale în rândul tinerilor.

Reporter: Ceea ce m-a impresionat (în spusele tale din interviul anterior) e faptul că ai ales ca model pe Hristos, deși puteai opta pentru orice altă personalitate din diverse domenii, oameni care au schimbat lumea în bine prin faptele lor. Te-aș întreba, de ce Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Omul în cea mai bună versiune a sa?

Diana:

L-am ales pe Hristos pentru că El este continuu activ și permanent actual, este reperul care nu se demodează niciodată. El este singurul mentor de care fiecare om are neapărat nevoie în viață. Domnul a spus EU SUNT, nu EU AM FOST, nici EU VOI FI – „Eu sunt” – iar El reprezintă standardul după care putem discerne ce este adevărat sau fals, bine sau rău. Acesta a fost și motivul pentru care eu mi-am început activitatea. Observasem prezența multor neadevăruri în propagarea de informații și știri false. În acest mediu ostil față de onestitate, eu mi-am asumat o responsabilitate, aceea de a căuta și împărtăși ce am descoperit ca fiind adevărat. Acest lucru nu înseamnă lipsa greșelilor, dar același impuls care m-a motivat să transmit un anume mesaj în mod onest, mă va împinge să recunosc atunci când am făcut o greșeală.

Reporter: Un alt lucru menționat atunci de tine și care mi-a atras atenția este legat de o valoare tare dragă ție, iubirea de patrie. Poți fi azi român, dar să-ți vorbești de rău țara?

Diana:

Poți, dacă nu înțelegi valoarea ei, și o spun din propria experiență… Înainte de a pleca în străinătate, nu reușeam să văd aproape nimic frumos la România, la Cluj, la școala unde învățam, și m-am surprins în anumite momente criticând în moduri nepotrivite România în mediile din străinătate. Mă uit acum în urmă și îmi dau seama ce erori mari am comis vorbind în acest mod. Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți, când iubirea de patrie ni se pare ceva firesc, că apartenența la un grup nu din proprie alegere, ci din motive pe care nu le putem controla, nu asigură o identificare cu acela. Identificare necesită o decizie proprie, și doar prin aceea poate să rezoneze sufletul omului cu grupul de care aparține.

Reporter: Iulia Hasdeu spunea cândva: ,,Îţi iubeşti mai mult patria, când ai trăit departe de ea un timp şi când ai ascultat ce spun şi cum o judecă străinii.” Știu că și tu ai trăit câțiva ani în diaspora. Ce părere ai despre citatul anterior și ce te-a făcut să revii în patria ta?

Diana:

Acest citat mă face să îmi amintesc un aspect al experienței mele în străinătate căruia nu i-am acordat suficientă atenție. Se iveau momente când colegii mei sau persoane din cercurile pe care le frecventam, aflau că sunt româncă și făceau afirmații frumoase la adresa preaiubitei noastre țări. Totuși, îmi aduc aminte cu regret că nu doar că nu confirmam spusele lor, ci îi contraziceam și încercam să îi conving că România este total opusul a ceea ce credeau ei. Așadar, în aceste cazuri, nu străinii au condamnat România, ci eu însămi am făcut-o. Judecata lor a fost bună, nu a mea, și totuși, nu datorită lor mi-am iubit mai mult țara, ci fiindcă am descoperit personal valoarea pe care aceasta o poartă . Eu însămi sunt surprinsă când mă aud spunând ce m-a readus în România. Factorul decisiv care a determinat repatrierea mea a fost iubirea de țară, iar aceasta s-a manifestat în două etape: prima dată am simțit-o, după care am pus-o în practică.

Prima a fost dorul de țară. Am conștientizat că așa se explică simțămintele pe care le aveam în ultimul an de liceu din Anglia. Deși eram într-o situație excepțională din punct de vedere al statutului social în școală, al notelor, al oricărui aspect pe care și l-ar putea dori cineva care studiază într-o instituție de nivel bun, starea de spirit nu reflecta această prosperitate concretă. Mă simțeam nesatisfăcută, neentuziasmată de mirajul Vestului și că nu mai aparțin de acel loc, ci de România. Am ajuns la concluzia că prin experiența proprie se adeverește ideea că poți deține orice lucru material pe care îl dorești, și în suflet să nu te simți împlinit.

A doua etapă, impulsul de a pune în practică patriotismul, a fost legat de președinția Donald Trump și Statele Unite. Deși sunt conștientă de polemicile, diviziunile și controversele din jurul său, prin atitudinea sa, spiritul de luptă și simțului de apărare a țării sale, mi s-a dat prilejul să simt viu, ca o revelație aș zice, pe care mă rog ca fiecare român să o aibă, că și eu aș putea face aceste lucruri pentru țara mea. Aș putea să studiez, să cercetez, să investesc timp și efort în încercarea de a apăra România, de a-mi manifesta iubirea față de țară, de a face un bine pentru ea și pentru poporul român. Din aceste motive, am ajuns la concluzia că una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viață a fost să plec din țară, dar cea mai bună decizie pe care am luat-o până acum a fost să mă reîntorc în România.

Acesta a fost procesul prin care am trecut ca individ, dar decizia finală de a reveni pe pământul natal a fost o decizie de familie. Știam, fiecare în adâncul nostru, că nu vom sta în afară toată viața, ci doar un sezon. Iar atunci când simțământul chemării în România a apărut, a fost ceva experimentat atât de tata și de mama, cât și de frații mei, nu doar personal. Astfel, am plecat împreună și ne-am întors împreună.

Reporter: Revenind la vlogul tău, am realizat că îți alegi cu grijă temele. Ne poți dezvălui din secretele tale și care sunt criteriile după care hotărăști să tratezi un subiect și nu altul?

Diana:

Cred că este important să încep prin a menționa că tot ceea ce vedeți postat pe canalul meu, cel puțin până în momentul de față, este realizat exclusiv de mine. Până a ajunge la videoclipul final este pot trece câteva săptămâni sau câteva zile, în funcție de complexitate. De multe ori, temele sunt curente, astfel încât prin actualitatea lor pot transmite un mesaj mai eficient, care să fie ascultat. Dar actualitatea unei teme nu m-a împiedicat să transmit un mesaj mai puțin actual sau mai puțin mediatizat, dar care are valoare, după cum se poate observa în videoclipurile artistice pe care le-am creat despre Ziua Mamei, Ziua Armatei Române, Ziua Culturii Naționale și altele.

Reporter: Sunt conștient că orice facem sau spunem influențează negativ sau pozitiv pe cei dragi ai noștri și /sau pe cei din jur. Ca influencer, cred că realizezi imensa responsabilitate de pe umerii tăi, mai ales la o vârstă așa fragedă. De ce anume să țină cont cineva care caută să informeze publicul său, încât efectele să fie benefice societății în care trăim cu toții?

Diana:

Cred că în scurta și modesta mea experiență de „influencer” (termen pe care evit să mi-l atribui din motive care au de-a face cu înțelegerea rolului meu de „poștaș” al unui mesaj – pentru că sunt conștientă și doresc ca rădăcina mesajului meu, un mesaj care promovează binele, să se afle în Hristos, el fiind Cel care influențează oamenii cu adevărat), nu aș putea sublinia destul importanța următorului aspect: onestitatea. În primul rând, să fie onești cu ei înșiși, transmițând un mesaj în care cred, nu doar un mesaj care se vinde. După aceea să fie onești cu ceilalți, având grijă să ofere informație corectă și raționamente corecte, care să nu inducă în eroare sau să manipuleze. O altă lecție pe care am învățat-o în această perioadă scurtă a fost că trebuie să avem intenția de a construi și de a nu rămâne la stadiul de oratorie ireproșabilă. Este o mare diferență între a spune ce este bine și a face ce este bine, iar efectele care vor fi benefice societății își vor avea baza în construcție, oratoria fiind elementul adiacent, de sprijin.

Reporter: Știu că video-ul tău cu răspunsul la provocarea dlui Cîțu privind vaccinarea a devenit viral. Ce anume te-a determinat să filmezi acel material?

Diana:

Ceea ce m-a condus la crearea acelui videoclip a fost o serie de evenimente cu repercusiuni mari în societate. Primul factor de influență a fost videoclipul domnului premier Florin Cîțu, prin care acesta expunea într-un mod emotiv „ce conține vaccinul” pentru el. Am considerat că este o strategie manipulatoare care întrecea orice măsură de bun simț care este așteptată din partea unui om politic care se respectă și încurajează ceea ce vede ca fiind soluții, prin căi care susținute de informații obiective, nu prin metafore sau sentimentalisme.

Totuși, primul motiv real care a oferit autenticitate videoclipului, fiind dovada că ceea ce am realizat nu a venit dintr-un spirit comercial, ci e o idee în care cred,  a fost conflictul apărut între oameni, divizarea creată de între cei vaccinați, numiți „oi”, și cei nevaccinați, numiți „indiferenți” sau „teroriști”. Aceste apelative sunt de o agresivitate majoră, care transmit că niciuna dintre părți nu este dispusă să asculte motivația celeilalte, lucru care divide și mai mult societatea. Deciziile fiecăruia trebuie respectate. Este important ca acestea să fie informate, dar, chiar și în caz contrar, nimeni nu poate forța o persoană să facă sau sa nu facă un tratament medical, fără o justificare obiectivă, mai ales când este ceva important și ireversibil (conform cunoștințelor mele limitate în domeniu) precum vaccinul. Tocmai de aceea, am încercat să fiu atentă și să nu transmit un mesaj eronat, acela că sunt împotriva celor care s-au vaccinat. Fiecare are dreptul de a alege, tocmai din acest motiv opinia pe care am exprimat-o a fost împotriva încălcării libertății de a alege.

Cel de-al treilea pas a fost făcut odată cu auzirea reclamelor audio în care copiii spuneau ce conține vaccinul pentru ei. Dar un copil este incapabil la o vârstă atât de fragedă, după cum dădea impresia vocea din reclama, să înțeleagă ce este un vaccin sau cum funcționează și să aibă discernământul de a conștientiza dacă ceea ce spun el este bine sau rău.

Videoclipul are o întreagă poveste în spate. Deși realizarea lui nu a durat mult, ideea a necesitat timp pentru a se așeza și pentru a prinde formă.

Reporter: De asemenea, din discuțiile noastre anterioare, am aflat că ai anumite planuri de viitor. Ne poți povesti câte ceva despre proiectele tale următoare, te rog?

Diana:

În prezent are loc „Serbarea de la Putna 150”, care celebrează 150 de ani de la „Prima serbare a românilor de pretutindeni” și de la „Primul congres al studenților români de pretutindeni”, organizate în anul 1871. În acest moment aniversar, m-am ocupat de regia și producția unui film care să recreeze momentul de acum un secol și jumătate, când generația tânără a lui Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Nicolae Teclu, Alexandru Xenopol și alte modele și personalități marcante ale culturii românești s-a adunat pentru a insufla națiunii idealul mult râvnit al unirii „în cuget și-n simțire” a românilor de pretutindeni.

Ca proiecție pentru un moment în viitor când voi fi pregătită, am în vedere construirea unei organizații de tineri, care să aibă influență politică, venind cu soluții reale pentru probleme reale, nu motivate ideologic sau partinic politic. În momentul de față, modul în care o văd funcționând este atât prin informare și educație, cât și prin acțiuni și construcții civice și sociale. Îmi doresc ca aceasta să fie una care să nu transmită doar un mesaj al binelui și să construiască, dar să propovăduiască Binele însuși, adică pe Hristos.

Reporter: Diana, chiar dacă momentan nu te gândești să faci politică (în sensul de membru activ de partid), sper ca în viitor să faci și acest pas. E nevoie de tineri ca tine pe scena politică autohtonă. Dacă ai alege un partid anume cândva, ce criterii ar conta pentru tine?

Diana:

Prin fiecare zi pe care o trăiesc, prin fiecare cuvânt pe care îl vorbesc și prin fiecare lucru pe care îl fac, țintesc să îmi consolidez verticalitatea și integritatea. Astfel, răspunsul la această întrebare este exact reconfirmarea valorilor mele. Doar pentru a vota un partid politic, fără să implicăm aspectul unei apartenențe ca membru (fiindcă nu am intenția de a mă alătura, nici măcar în viitor, unui partid politic existent și activ), acesta trebuie să îndeplinească cele trei criterii la care țin cel mai mult: să aibă frică de Dumnezeu, iubire de neam, și onestitate.

Reporter: Și tot legat de întrebarea anterioară, când vine vorba de vot, ce ai sfătui pe cei ce te urmăresc (poate mulți tineri ca tine)? Ai vota și dacă da, cum te hotărăști ce om/partid merită să primească votul tău de încredere?

Diana: ***Cred că răspunsul de mai sus cuprinde ambele întrebări.***

Reporter: Trecând de la politică la cultură, eu unul sunt convins că o carte citită ne poate da aripi și înrâuri sufletul într-un mod care să ne ajute să creștem, să ne dezvoltăm, nu doar pe plan spiritual. Ai o carte preferată sau un autor drag? Ce anume îți place să citești?

Diana:

Mi-ar plăcea să vă ofer un răspuns sincer. Cartea mea preferată este Biblia, din care citesc și recitesc, zi de zi. Este o carte care nu are nici început, nici sfârșit, o carte care nu doar schimbă opinii, ci transformă vieți. Este o carte care, spre deosebire de cele de istorie, politică sau filosofie, pe care le parcurg cu interes și curiozitate, de asemenea, dacă o citesc de zece ori, ar putea să îmi ofere zece înțelegeri legate de o problemă, fiecare cu folosul ei. Aceasta este Cartea Cărților, pe care nu doar că o recomand tuturor, dar îi încurajez pe toți să o citească, să bea din această apă vie, din Cuvântul vieții.

Reporter: Am văzut că ai anumite video-uri în care explici de ce ești tu pro-life, adică aperi viața de la concepție la moartea naturală, la fel cu mine. Nu e avortul dreptul femeii de a face ce vrea cu corpul său, cum susține mișcarea pro-choice  (?!) din care face parte și pseudo-feminismul (în fapt, susținătorii ,,dreptului?” de a putea alege să omori cu sânge rece viața nevinovată și lipsită de orice apărare din pântece)?

Diana:

Este o diferență între ceea ce susține curentul feminist sau mișcarea pro-alegere și ceea ce simte o femeie care se duce să facă avort. Este foarte important să ni se deschidă ochii și să vedem că, înainte ca viața inocentă a copilului să fie sfârșită cu sânge rece, viața mamei a avut de suferit. Femeile nu fac avort fiindcă le place să facă avort, ci pentru că de cele mai multe ori au ajuns în acel punct în care se simt nevoite să facă, din cauză că în societate am construit o cultură a morții, care le înconjoară viața ca o plasă și le taie libertățile și opțiunile. Avortul reprezintă o exploatare a femeii în interesul confortului personal și al perpetuării iresponsabilității societății. Societatea indiferentă și egoistă și mișcările care susțin avortul le-au convins că nu există o altă variantă decât aceasta; sloganuri precum „Corpul meu, alegerea mea” au început să fie susținute de multe femei, mai ales tinere, fiindcă au găsit acolo refugiul de a scăpa de diferite pericole sau situații dificile pentru care nu li s-a oferit o soluție, cum ar fi rușinea, presiunea, abuzul, coerciția, violența, amenințările cu care s-au confruntat după ce au rămas însărcinate și/sau fiindcă nu doreau să renunțe la copil. Din aceste cauze, foarte multe femei trec prin cumplite crize de sarcină. Răspunsul la criza de sarcină nu este avortul, ci sprijinirea femeii, deoarece condiția negativă anterioară crizei de sarcină nu dispare, ci este amplificată de avort! Sunt atât de multe femei în criză de sarcină care nu pot rezista singure în fața violenței partenerului, ori a excluderii sociale, a sărăciei, în fața riscului întreruperii educației ori carierei – dar ele ar trebui să rămână singure, să fie lăsate singure? Nu, firescul este ca ele să fie ajutate să perpetueze cel mai sfânt dintre lucruri, viața, atât prin suportul oferit de centrele specializate care au ales să își asume această misiune nobilă, dar și de către persoanele din jur, iar treptat, de societatea întreagă ca mentalitate, printr-o cultură a vieții.

Reporter: Mă bucur tare mult că am putut, prin intermediul acestui interviu, să te cunoaștem mai bine și să aflăm ce valori însuflețesc o tânără ca tine. Îți mulțumesc pentru bunăvoință și aș mai dori să îți adresez două  întrebări. Unde te pot găsi pe YouTube cei interesați de felul tău de a privi lucrurile? Totodată, ce îndemn ai lansa către generația TA sau la modul general, către românii de pretutindeni?

Diana:

Și eu mă bucur că mi-ați oferit oportunitatea de a vorbi pe aceste subiecte, iar dacă cei care citesc acest interviu sunt interesați să urmărească mai multe materiale din aceeași sferă informațională îi încurajez să intre pe contul meu de YouTube „Diana Paul”, pagina de Facebook „Diana Paul” și pagina de Instagram „Diana Paul”.

Mesajul pe care doresc să îl transmit în primul rând generației mele, dar și românilor de pretutindeni, este următorul:

Tinerilor, nimeni să nu vă disprețuiască tinerețea! Dacă am ști că în noi se află potențialul de a-i face pe toți care cu propriii ochi au văzut țara aceasta construindu-se și tot cu propriii ochi au văzut-o prăbușindu-se să spună că „România încă mai are speranță!”, nu am mai ezita să credem ce lucruri mărețe putem face, în momentele potrivite, cu viitorul pe care ni-l pune Dumnezeu în mâini, nouă. Până atunci, însă, suntem datori să construim, fiecare în felul nostru, prin talent și muncă, cu puținul pe care îl avem, suflete iubitoare de patrie și minți conștiente de unitate. Cu toții, indiferent de momentul istoriei în care ne-am născut, să fim români credincioși patriei!

Radu: Succes în tot ce fac(i)e bine poporului pe care îl iubești!

Diana:

 Într-adevăr, îl iubesc. Vă mulțumesc!

7 august 2021

Actualizare 03.02.2024, 20.25: Vă recomand și interviul de pe qmagazine.ro.

---

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook.