INTERVIU Judith Reisman: Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului!

culturavietii.ro

Dacă ar fi să evaluăm educația sexuală după criteriul succesului, putem spune că a avut succes – în distrugerea căsătoriilor, a femeii și a bărbatului, în creșterea numărului de agresiuni sexuale comise asupra copiilor, precum și a adulților, în epidemia de boli sexuale. Dacă aceasta este măsura succesului educaţiei sexuale, atunci da, a fost un succes!


Dr. Judith Reisman este una dintre cele mai importante cercetătoare ale revoluției sexuale din ultimii 60 de ani.

Reisman este profesoară la Liberty University, cea mai mare universitate creștină din Statele Unite ale Americii. Studiile prof. Reisman au avut drept obiect principal demantelarea „operei“ părintelui sexologiei moderne, Alfred Kinsey, cel care a legitimat științific haosul sexual postbelic.

Aceste studii au scos în evidență fraudele uriașe pe care s-a construit cercetarea lui Kinsey, precum și abuzurile sexuale la care au fost supuși minorii incluși în studii. Cercetările lui Kinsey – un pedofil și un bisexual cel puțin controversat, pentru care nu există decât o singură anomalie sexuală, abstinența – au fost cheia de boltă a ideologiei și a agendei LGBTQ. Pe baza lor au fost luate decizii importante, care au schimbat fața societății americane, cea mai recentă fiind, fără îndoială, legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex.

Influența lui Kinsey s-a răsfrânt și asupra culturii populare americane, revistele pornografice de succes, dar și cele feministe de tipul „Cosmopolitan” fiind rezultate din revoluția lui Kinsey. După cum afirmă dr. Judith Reisman, războiul cultural stârnit de aceste studii sexuale ilegitime și imorale are drept obiectiv distrugerea familiei tradiționale, o instituție mai veche și mai importantă decât orice fel de Constituție din lume.

————

Ce este în neregulă cu „căsătoriile” homosexuale? Care este diferența dintre „căsătoria” homosexuală și cea heterosexuală?

Studiul pe care l-aţi primit despre comparaţia dintre persoanele hetero și cele homo analizează astfel de caracteristici care disting persoanele heterosexuale de cele homosexuale și ce anume îi interesează pe aceştia la un partener. Interesul faţă de parteneri care au orice fel de conexiuni pe termen lung este practic inexistent, așa cum se vede în tabel.

Care sunt consecințele culturale, politice și sociale ale legalizării căsătoriei homosexuale? Ce ne puteți spune din experiența dvs. în America?

De regulă, un homosexual a trăit în trecutul său evenimente care l-au traumatizat; în cazul femeilor, a fost adesea incest; în cazul bărbaților, poate fi vorba de bărbați mai în vârstă care, de obicei, au abuzat victima când aceasta era copil sau adolescent. Ulterior, homosexualul își petrece o mare parte a adolescenței și a maturității căutând răspunsuri în interiorul său și bazându-se, ca tânăr, pe atractivitatea sa pentru a câștiga „prieteni” (ne referim la bărbaţi în această discuție). Din nefericire, victima nu se mai bucură de acceptare din punct de vedere sexual după ce iese din adolescenţă şi îşi pierde înfăţişarea tânără. Astfel că va face ceea ce fac şi femeile atât de des, şi anume: se angajează toată viaţa într-o campanie pentru obţinerea acceptării, alături de colegii săi și în societate. Pentru societate, acest lucru implică revendicarea „dreptului” la căsătorie, pentru realizarea căreia are capacităţi limitate sau nule. Toate acestea nu pot fi rezolvate, nici în cazul bărbatului, nici în cazul femeii, atâta vreme cât continuă aceeași cale sterilă și periculoasă sub aspect sexual (boli, violență).

Acum, cea mai mare problemă este recrutarea masivă în școli, fiindcă, desigur, acest lucru a schimbat natura problemei. Manualele, filmele, romanele, cursurile și, în special, educaţia sexuală depravantă sunt, cu certitudine, concepute pentru a-i determina pe tot mai mulți copii să adopte un stil de viaţă transgender homosexual. Acest lucru îl aduce pe tânăr într-un grup mai larg și ulterior devine parte a unei structuri politice masive. Am văzut ce se întâmplă în biserici. Atunci când homosexualii domină o organizație, apare întotdeauna posibilitatea de șantaj, ceea ce îi plasează pe poziţia de a deţine controlul asupra instituțiilor. Deși a fi homosexual nu mai este aşa o mare problemă, violența și promiscuitatea legate de acest stil de viață constituie o problemă majoră.

Care sunt originile acestei ultime tendințe în revoluția sexuală?

Cum am spus şi mai sus, ultima tendinţă este controlul asupra sistemului școlar, exercitat de către revoluționarii sexuali, de către heterosexualii pervertiţi, de homosexuali, bisexuali, transgenderi etc. Totuși, această revoluție a fost planificată şi concepută pe un parcurs de patru generații, deci nu este chiar atât de nouă. De la Kinsey, în 1948, rezultatele pe care le vedem astăzi sunt consecinţele unor evoluţii începute atunci. Schimbarea a fost începută de Kinsey, care a fost homosexual, dependent de masturbare, un sadomasochist, după cum se poate vedea în tabelele sale despre copiii. Hugh Hefner, un student virgin la 22 de ani (ceea ce era un fapt normal în acei ani, dar neobişnuit astăzi), a citit Kinsey și a devenit, în propriile sale cuvinte, „autor de broşuri despre (teoriile lui) Kinsey”.

Astfel au fost răspândite în public înclinaţiile nocive promovate de Kinsey – într-adevăr, masturbarea la vizionarea de pornografie a fost una dintre cele mai vechi înclinaţii ale acestuia –, el filmându-se mai târziu, atât singur, cât şi împreună cu echipa sa, şi forţându-i pe toţi să ia parte la activitățile sale sadomasochiste. Kinsey a murit în urma unui traumatism provocat organelor sale sexuale din cauza masturbării, de orhită, și probabil din cauza bolilor venerice preluate de la multiplii săi parteneri de sex masculin. Acesta este „omul de știință“ de la care lumea a învățat comportamentul sexual! Acesta este un „om de știință“ depravat, care a urmărit să schimbe legile sexuale pentru a le adapta nevoilor lui și pentru a se deculpabiliza de infracţiunile sale.

La ce ne putem aștepta în viitor de la acest front al revoluţiei sexuale?

Încercarea de a reduce vârsta consimțământului sau de a o elimina, așa cum s-a întâmplat deja în Franța, face parte din agendă. Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului, înrobirea, controlul societății, distrugerea completă a civilizaţiei iudeo-creştine prin legi – aceasta se urmăreşte, fără nicio îndoială. (…) – Autor: Ninel Ganea, integral pe culturavietii.ro.


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Lasă un răspuns