Fragmentariu (I)
Comentînd cartea unui oarecare Sorel Reflexions sur le violence (1907), Thomas Mann conchide:
În realitate, profeția crasă și tulburătoare a cărții spunea următoarele: că de-acum înainte miturile populare sau mai bine zis potrivite mulțimilor vor fi vehiculul mișcării politice: basme, himere, năluciri, care nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu adevărul, cu rațiunea, cu știința pentru a fi totuși creatoare, pentru a determina viața și istoria, pentru a se dovedi realități dinamice. (…) (Cartea) te lăsa să înțelegi că destinul adevărului era înrudit de aproape cu cel al individului, ba chiar era identic, și-anume cu devalorizarea. Săpa o prăpastie batjocoritoare între adevăr și forță, între adevăr și viață, între adevăr și colectivitate. Implicit ți se dădea să înțelegi că acesteia, colectivității, i se cuvenea o considerabilă precădere în fața adevărului, că el trebuie să-i fie subordonat și că cel ce voia să facă parte din colectivitate trebuia să fie dispus la reduceri masive de adevăr și știință, să fie gata la sacrificium intellectus.
Cuvintele sînt profetice pentru ceea ce avea să se întîmple în Europa comunistă. (27 gerar 1985). [Iată însă că și-n zilele noastre, prin globalism politicul învinge știința medicală – vezi covidiada –; contrazice biologia și fiziologia – vezi schimbările de sex –; ia în derîdere ori chiar ignoră științele economice, juridice, sociologice; își subordonează cultura, pedagogia, întreaga societate, confiscă nu doar prezentul ci și viitorul. O societate fără Dumnezeu este croită sub ochii noștri de uneltele diavolului. (23 florar 2026)]. Notă: Fragmentul face parte din noua mea carte aflată în lucru.
București, 23 florar 2026
