Contrar afirmațiilor susținătorilor educației sexuale, în ultimii ani, numeroase analize sistematice au relevat lipsa dovezilor științifice credibile referitoare la eficiența acesteia în școli, în ce privește rezultatele anticipate în rândul populației tinere. Institutul pentru Cercetare și Evaluare din Statele Unite prezintă șapte astfel de analize, însoțite de o scurtă descriere și/sau comentariu.

Institutul pentru Cercetare și Evaluare / Institute for Research and Evaluation

Utah, SUA

Șapte analize recente ale mai multor studii arată lipsa dovezilor privind eficiența educației sexuale în școli

Introducere

De la introducerea ei în școli acum aproximativ trei decenii, susținătorii educației sexuale complete[1] (în continuare CSE, v. nota de subsol 1, n.tr.) au pretins că aceasta s-a „dovedit a fi eficientă” în reducerea comportamentului sexual riscant al adolescenților, a numărului de sarcini și boli cu transmitere sexuală (în continuare vom folosi acronimul românesc, BTS, n.tr.)[2]. Cu toate acestea, la o examinare mai atentă, dovezile citate în sprijinul acestei afirmații par adesea discutabile. Se constată deseori fie că acestea sunt de o slabă calitate științifică[3], conțin puține rezultate pozitive pentru programele de educație sexuală în școli[4], folosesc criterii inadecvate pentru măsurarea eficienței (de exemplu, măsurarea unui efect pe o perioadă de numai 3 luni post-program sau doar la nivel de subgrup), fie nu iau în considerare efectele nocive ale programului[5]^,[6], fie toate cele de mai sus.

În plus, aproximativ jumătate din studiile pe care se bazează aceste dovezi nu sunt evaluări independente, ele fiind realizate de dezvoltatorul sau implementatorul programului, care evident are un interes în rezultatele obținute.

De asemenea, o parte dintre dovezi se bazează pe studii corelaționale, un anumit model de studiu care nu poate demonstra impactul cauzal al unui program.

Aceste probleme sunt tipice pentru „dovezile” care au fost citate de-a lungul anilor în sprijinul programelor de educație sexuală completă în școli.

Care este situația de fapt? Contrar afirmațiilor susținătorilor educației sexuale complete, în ultimii ani, numeroase analize sistematice au relevat o lipsă de dovezi științifice credibile referitor la eficiența acesteia în școli în ce privește rezultatele anticipate în rândul populației tinere. Mai jos sunt prezentate șapte astfel de analize, cu o scurtă descriere și/sau comentariu.

Șapte recenzări ale studiilor privind rezultatele educației sexuale complete – constatări

1. O meta-analiză de referință a eficienței educației sexuale finanțate de Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor din SUA (Centers for Disease Control and Prevention, agenția națională de sănătate publică din Statele Unite, n.tr.) a constatat că programele CSE în școli nu au crescut semnificativ utilizarea prezervativului de către adolescenți și nu au redus numărul de sarcini sau BTS la adolescenți[7].
2. O meta-analiză din 2018 a 19 programe CSE în școli nu a găsit „nicio dovadă solidă” că acestea ar fi crescut semnificativ utilizarea prezervativului de către adolescenți sau abstinența sau că ar fi redus numărul de sarcini la adolescente[8].
3. Raportul din 2019 al Institutului pentru Cercetare și Evaluare (Institute for research and Evaluation, IRE), „Re-examinarea dovezilor privind Educația sexuală completă în școli: O analiză globală a cercetării”[9] a examinat studiile cuprinse în trei evaluări sistematice separate efectuate de trei agenții științifice: Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), Departamentul pentru Sănătate al guvernului SUA (programul intitulat „Evaluarea dovezilor privind prevenirea sarcinilor la adolescente din SUA” – U.S. Teen Pregnancy Prevention Evidence Review) și Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor[10].

Dintre cele 103 studii privind CSE în școli analizate în aceste 3 baze de date, doar 6 au prezentat dovezi ale eficienței programului. IRE a utilizat o definiție a eficienței programului fundamentată pe domeniul științific al cercetării în materie de prevenție:

• • un program CSE eficient ar trebui să îmbunătățească semnificativ cel puțin un indicator cheie al protecției împotriva riscurilor (abstinența sexuală, utilizarea prezervativului, sarcina sau BTS);
  • efectul ar trebui să se producă la întreaga populație de tineri vizată (nu doar la un subgrup);
  • efectul ar trebui să dureze cel puțin 12 luni după încheierea programului și
  • programul nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra altor indicatori de risc sexual[11].

Conform acestei definiții, evaluatorii IRE au găsit prea puține dovezi de succes pentru programele CSE în școli și au constatat, de asemenea, că 17 din cele 103 studii (1 din 6) au indicat un impact negativ al CSE[12], manifestat prin o creșterea comportamentului sexual riscant la adolescenți, a numărului de sarcini sau a BTS. Rezultate similare au fost găsite atât în studiile din SUA, cât și în cele din afara SUA. Cercetătorii IRE au concluzionat că, atunci când se utilizează o perspectivă științifică credibilă pentru a evalua CSE în școli și nu standardele coborâte utilizate în multe evaluări favorabile ale acestui tip de programe, există puține dovezi de eficiență și mai multe dovezi cu privire la daunele educației sexuale complete decât la beneficiile reale. O critică recentă a acestei evaluări IRE a încercat să discrediteze concluziile, însă critica a fost compromisă de propria-i rată ridicată de eroare științifică (56%), de reprezentările deformate ale metodologiei IRE și de duble standarde în ceea ce privește rigoarea cercetării. Chiar și fără a lua în considerare aceste erori, respectiva critică a găsit puține dovezi de eficacitate și un număr îngrijorător de efecte negative în studiile revizuite de IRE, ceea ce confirmă concluziile Institutului[13].

4. O meta-analiză efectuată în 2019 asupra celor 44 de programe de educație sexuală de pe lista aprobată în SUA privind prevenirea sarcinii la adolescente nu a găsit nici o dovadă că aceasta (educația sexuală) ar fi avut vreun efect semnificativ de protecție asupra indicatorilor de risc sexual, cum ar fi abstinența, utilizarea prezervativului, evitarea sarcinii sau a BTS. Studiul a concluzionat: „merită să reexaminăm ipotezele cu privire la eficacitatea… în schimbarea comportamentelor pe care aceste programe ar trebui să le prevină”[14].
5. Evaluarea Goldfarb & Lieberman (2021)[15], care pretindea că prezintă dovezi ale unor beneficii extinse ale CSE, nu a trecut testul unei analize obiective care a arătat că majoritatea surselor sale nu erau studii privind CSE, iar acolo unde sursele erau studii, nu erau prezentate dovezi științifice ale eficienței educației sexuale[16].
6. Actualizarea din 2023 a programului „Evaluarea dovezilor privind prevenirea sarcinii în rândul adolescentelor din S.U.A.” nu a identificat nici un nou studiu (începând cu 2016) asupra programelor CSE din școli care să prezinte dovezi de eficacitate, adică un efect pe o perioadă de 12 luni după încheierea programului la populația de adolescenți vizată, asupra oricăror indicatori de risc sexual[17].
7. O analiză sistematică din 2023 a efectelor CSE asupra tinerilor, realizată de Kim și colab. nu a reușit să furnizeze dovezi credibile privind eficacitatea programelor CSE în școli la reducerea comportamentului sexual riscant[18]. Deși evaluarea s-a autointitulat „meta-analiză”, aceasta a încălcat principiile de bază pentru o meta-analiză validă. De exemplu, rezultatele unor tipuri extrem de disparate de intervenții – un program de mesaje text pentru adolescenții gay pe rețelele de socializare, un program clinic pentru „lucrătorii sexuali”, un program sub forma unei rețele sociale pentru adulții care-și injectează substanțe ilegale – au fost combinate cu rezultatele programelor CSE din școli pentru elevii adolescenți. De asemenea, măsurători cognitive (privind gradul de cunoștințe și atitudinile) au fost ponderate împreună cu măsurătorile privind comportamentul sexual.

Inconsecvența internă a rezultatelor a fost una extrem de ridicată (indicatorul statistic I², care evaluează eterogenitatea studiului, a fost 99%, cu mult peste intervalul 56%-75% care indică o eterogenitate „ridicată” sau „serioasă”)^18,[19]. Cercetătorii meta-analizei susțin că o eterogenitate atât de ridicată a intervențiilor, a măsurătorilor rezultatelor și a concluziilor unei meta-analize face ca validitatea acesteia să fie îndoielnică, iar rezultatele sale, irelevante[20]. În plus, Kim și colab. au evaluat 88% din cele 34 de studiile selectate ca fiind de calitate scăzută¹⁸. Toate acestea justifică ignorarea rezultatelor discutabile relevate de această meta-analiză în favoarea examinării fiecărui studiu în parte. O astfel de examinare constată că doar 10 din cele 34 de studii au testat impactul programelor de educație sexuală din școli asupra comportamentului sexual riscant[21]. Unul dintre aceste 10 studii a fost deficitar din punct de vedere al calității[22], iar restul nu au demonstrat eficacitatea programelor (impact asupra comportamentului sexual pe o perioadă de 12 luni după încheiere)[23].

CONCLUZIE

Pentru a fi valabilă, afirmația conform căreia educația sexuală completă s-a dovedit eficientă² și merită să fie răspândită pe scară largă[24] trebuie să se bazeze pe dovezi științifice credibile ale eficacității sale. Cu toate acestea, programele CSE în școli nu au produs astfel de dovezi. Această concluzie este susținută de șapte evaluări sistematice recente ale cercetării privind rezultatele educației sexuale, care indică foarte puține dovezi ale unor efecte durabile de protecție în rândul adolescenților vizați de programele CSE. Această concluzie este, de asemenea, în concordanță cu „Planuri pentru dezvoltarea sănătoasă a tinerilor” (Blueprints for Healthy Youth Development), un registru de programe destinate prevenirii unui spectru larg de comportamente de risc la tineri, inclusiv abuzul de substanțe, violența și comportamentul sexual riscant, dezvoltat de Universitatea din Boulder, Colorado, SUA. Pe baza evaluării dovezilor, până la momentul publicării acestui articol, site-ul Blueprints nu prezintă nici un program CSE (școlar sau nu) care să se califice pentru eticheta „Program model”, o denumire necesară pentru ca un program de prevenție să fie considerat „pretabil la utilizare pe scară largă”[25].

---

NOTE

[1] Educația sexuală completă sau cuprinzătoare (Comprehensive Sex Education sau CSE) este un tip de educație sexuală care pune accent pe reducerea riscului prin folosirea prezervativelor și a altor metode contraceptive pentru a reduce probabilitatea de apariție a sarcinii și a dobândirii bolilor cu transmitere sexuală la populațiile tinere. Poate include și abordarea abstinenței (evitarea riscurilor sexuale) precum și informații despre acordarea/obținerea consimțământului pentru relațiile sexuale și despre obținerea satisfacției sexuale. Cele mai recente programe CSE includ adesea conținut ideologic despre orientarea sexuală și identitatea de gen.

[2] Așa cum susțin Advocates for Youth. (2009). Comprehensive Sex Education: Research and Results. The Facts, September 2009 la https://www.advocatesforyouth.org/wp-content/uploads/storage//advfy/documents/fscse.pdf;.

[3] De ex. Grunseit A, Kippax S, et al. (1997). Sexuality Education and Young People’s Sexual Behavior: A Review of Studies. Journal of Adolescent Research, Volume 12, Issue 4. https://doi.org/10.1177/0743554897124002. (Acest studiu pare să nu efectueze nicio evaluare a calității studiului și a afirmat că propriile sale rezultate „deseori [au fost] compromise… din cauza insuficiențelor în designul studiului, tehnicile analitice, indicatorii de rezultat și raportare a statisticilor.”); Goldfarb E and Lieberman L. (2021). Three Decades of Research: The Case for Comprehensive Sex Education. J Adolesc Health, 68(1):13-27. doi: 10.1016/j.jadohealth.2020.07.036 (Acest studiu nu a efectuat niciun screening privind calitatea științifică a celor 80 de studii incluse în revizuire. Autorii au recunoscut numărul substanțial de studii cu modele mai puțin riguroase, eșantioane mai mici și/sau abordări subiective în baza lor de dovezi, v. 4.)

[4] De exemplu: Fonner VA, Armstrong KS, Kennedy CE, et al. (2014). School based sex education and HIV prevention in low- and middle-income countries: a systematic review and meta-analysis. Vermund SH, ed. PLoS ONE;9(3):e89692. doi:10.1371/journal.pone.0089692 (Din cele 33 de studii analizate de Fonner, au existat doar 5 studii ale programelor de ESC la nivel școlar care arătau rezultate comportamentale și doar unul dintre acestea a arătat dovezi ale eficacității CSE, adică o durată susținută efect care are loc pentru populația vizată.)

[5] Standardele sau definițiile credibile pentru eficacitatea programelor ar trebui să se bazeze pe activitatea de cercetare științifică în domeniul prevenirii, în special prin entități precum The Society for Prevention Research (SPR) și Blueprints for Healthy Youth Development (registru de programe pentru prevenirea unui spectru larg de comportamente de risc ale tinerilor, administrat de Universitatea din Colorado). Acestea stipulează că un program eficient de prevenire ar trebui să arate efecte pe termen lung, la nivelul populației țintă și să nu producă efecte negative asupra rezultatelor importante. Vezi: Flay BR, Biglan A, Boruch RF, Castro FG, Gottfredson D. (2005). Standards of Evidence: Criteria for Efficacy, Effectiveness and Dissemination. Prev Sci, 6(3):151–175; Gottredson DC, Cook TD, Gardner FEM, Gorman-Smith D, Howe GW, Sandler IN, Zafft KM. (2015). Standards of Evidence for Efficacy, Effectiveness, and Scale-up Research in Prevention Science: Next Generation. Prev Sci, 16(7):893-926. doi: 10.1007/s11121-015-0555-x; Blueprints for Healthy Youth Development: Blueprints Standards disponibilă la: www.blueprintsprograms.org/blueprints-standards/

[6] În ciuda cerinței SPR de efecte pe termen lung și de lipsă a efectelor negative (a se vedea nota 5) pentru standardul de eficacitate, apariția unui singur efect pe termen scurt sau efect de subgrup sau efect negativ permite unui program CSE să intre pe lista de programe recenzate a programului Teen Pregnancy Prevention Review (TPP) din S.U.A. care arată „dovezi ale eficienței în reducerea sarcinii la adolescenți, a infecțiilor cu transmitere sexuală și a comportamentelor sexuale cu risc asociat”. Lista TPP conține mai multe programe de CSE care au produs multiple efecte dăunătoare (comportamente cu risc sexual crescut): Cuidate!, It’s Your Game și Reducing the Risk (a se vedea: https://youth.gov/evidence-innovation/tpper/programs, https://youth.gov/sites/default/files/2023-02/PPRER_Protocol_7-27-2011.pdf, https://youth .gov/evidence-innovation/tpper/faqs#seventeenth, https://youth.gov/evidence-innovation/tpper/faqs#twenty). Criterii laxe similare pentru măsurarea eficacității sunt utilizate în Kirby DB, Laris BA, Rolleri LA.(2007). Sex and HIV education programs: their impact on sexual behaviors of young people throughout the world. J Adolesc Health Off Publ Soc Adolesc Med, Med, 40(3):206–217. doi:10.1016/j.jadohealth.2006.11.143

[7] Weed SE. (2012). Sex Education Programs for Schools Still in Question: A Commentary on Meta-Analysis. Am J Prev Med;42(3):313-315, doi: 10.1016/j.amepre.2011.11.004. Rezultatele meta-analizei au fost prezentate în public de autorii meta-analizei, dar ele au fost ascunse în articolul de studiu care a fost publicat de aceiași autori. (v. Chin H. B., Sipe, T. A., Elder, R., Mercer, S. L., Chattopadhyay, S., et al. (2012). The Effectiveness of Group-Based Comprehensive Risk Reduction and Abstinence Education Interventions to Prevent or Reduce the Risk of Adolescent Pregnancy, HIV, and STIs: Two Systematic Reviews for the Guide to Community Preventive Services. American Journal of Preventive Medicine, 42(3), 272–294. doi: 10.1016/j.amepre.2011.11.006.)

[8] Marseille E, Mirzazadeh A, Antonia Biggs M, Miller AP, & Horvath H, et al. (2018). Effectiveness of school-based teen pregnancy prevention programs in the USA: a systematic review and meta-analysis, Prevention Science, 19(4):468–489.

[9] Ericksen, I.H. and Weed, S.E. (2019). Re-Examining the Evidence for School-based Comprehensive Sex Education: A Global Research Review. Issues in Law and Medicine, 34(2):161-182. https://institute-research.com/wp-content/uploads/2024/05/Ericksen__Weed-Re-Examining_the_Evidence_for_CSE_2019.pdf

[10] United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization. (2018). International Technical Guidance on Sexuality Education: An Evidence-Informed Approach, Revised Edition; Chin H. B., Sipe, T. A., Elder, R., Mercer, S. L., Chattopadhyay, S., et al. (2012). The Effectiveness of Group-Based Comprehensive Risk Reduction and Abstinence Education Interventions to Prevent or Reduce the Risk of Adolescent Pregnancy, HIV, and STIs: Two Systematic Reviews for the Guide to Community Preventive Services. American Journal of Preventive Medicine, 42(3), 272–294. doi: 10.1016/j.amepre.2011.11.006; U.S. Department of Health & Human Services, Teen Pregnancy Prevention Evidence Review, as of 2016. (https://youth.gov/evidence-innovation/tpper/programs)

[11] Aceste standarde sau criterii de eficacitate se bazează pe activitatea de cercetare în domeniul prevenirii, în special ale Society for Prevention Research and Blueprints for Healthy Youth Development (Societatea pentru Cercetare în Prevenire și Planuri pentru Dezvoltarea Sănătății Tineretului). Criteriile sunt: ​​1) utilizarea unui studiu de încredere conceput pentru a testa cauza și efectul: un studiu de design experimental sau cvasi-experimental cu dimensiunea eșantionului adecvată și măsuri fiabile ale efectelor susținute; 2) rezultate ale programului care dovedesc eficacitate: efecte protectoare susținute (p<0,05) semnificative (pentru programele școlare, efecte care durează 12 luni după program), pentru populația vizată sau țintă de beneficiari ai programului (nu doar un subgrup sau subeșantion), pe unul dintre rezultatele cheie, fără să apară alte efecte negative, care cresc riscul sexual, ale programului. V. Flay BR, Biglan A, Boruch RF, Castro FG, Gottfredson D. (2005). Standards of Evidence: Criteria for Efficacy, Effectiveness and Dissemination. Prev Sci, 6(3):151–175; Gottredson DC, Cook TD, Gardner FEM, Gorman-Smith D, Howe GW, Sandler IN, Zafft KM. (2015). Standards of Evidence for Efficacy, Effectiveness, and Scale-up Research in Prevention Science: Next Generation. Prev Sci, 16(7):893-926. doi: 10.1007/s11121-015-0555-x; Blueprints for Healthy Youth Development: Blueprints Standards la https://www.blueprintsprograms.org/blueprints-standards/

[12] Revizuirea IRE publicată inițial a raportat 17 studii care arată efecte negative ale CSE din cele 103 studii care au găsit impact negativ.

[13] The Institute for Research & Evaluation. (2024). Rebuttal to a Critique by the World Health Organization, June 20, 2024 (https://institute-research.com/wp-content/uploads/2024/05/Rebuttal_to_WHO_Critique_of_IRE_Global_CSE_Review_5-20-24.pdf); VanTreeck K, Elnakib S, & Chandra-Mouli V. (2023) A reanalysis of the Institute for Research and Evaluation report that challenges non-US, school-based comprehensive sexuality education evidence base. Sexual and Reproductive Health Matters, 31:1, 2237791, DOI: 10.1080/26410397.2023.2237791

[14] Juras R, Tanner-Smith E, Kelsey M, Lipsey M, Layzer J. (2019). Adolescent Pregnancy Prevention: Meta-Analysis of Federally Funded Program Evaluations, American Journal of Public Health. 2019;09(4), e1-e8.

[15] Goldfarb E and Lieberman L. (2021). Three Decades of Research: The Case for Comprehensive Sex Education. J Adolesc Health, 68(1):13-27. doi: 10.1016/j.jadohealth.2020.07.036

[16] Ericksen IH and Weed SE. (2023). “Three Decades of Research:” A New Sex Ed Agenda and the Veneer of Science. Issues in Law and Medicine, 38(1):27-46. https://institute-research.com/wp-content/uploads/2024/05/Critique_of_Goldfarb__Lieberman_Ericksen__Weed_2023.pdf

[17] Forrester E, Manzer J, Chesnut K, Knab J, et al. (2023). Updated Findings from the HHS Teen Pregnancy Prevention Evidence Review: October 2016-May 2022. U.S. Department of Health and Human Services Office of the Assistant Secretary for Planning and Evaluation, April 2023. https://tppevidencereview.youth.gov/

[18] Kim, E.J.; Park, B.; Kim, S.K.; Park, M.J.; Lee, J.Y.; Jo, A.R.; Kim, M.J.; Shin, H.N. (2023). A Meta-Analysis of the Effects of Comprehensive Sexuality Education Programs on Children and Adolescents. Healthcare, 11, 2511. https://doi.org/10.3390/healthcare11182511

[19] Higgins JPT, Thompson SG. (2002). Quantifying heterogeneity in a meta-analysis. Stat Med; 21:1539 –58.

[20] Sharpe D. (1997). Of apples and oranges, fıle drawers and garbage: why validity issues in meta-analysis will not go away. Clin Psychol Rev;17(8):881–901.

[21] Un studiu suplimentar (al 11-lea) a folosit o metodologie de corelare transversală pentru a „estima asocierea dintre expunerea [percepută] la CSE” și indicatorii de risc sexual. Cu toate acestea, acest tip de proiectare a studiului nu este capabil să testeze impactul cauzal (vezi George, et al., p.274) și, prin urmare, de regulă, nu este inclus în revizuirile sistematice ale cercetărilor privind eficacitatea CSE. (George, G.; Beckett, S.; Reddy, T.; Govender, K.; Cawood, C.; Khanyile, D.; Kharsany, A.B. (2022). Role of Schooling and Comprehensive Sexuality Education in Reducing HIV and Pregnancy Among Adolescents in South Africa J. Acquir. Immune Defic., 90, 270.)

[22] Mellanby, A.R.; Phelps, F.A.; Crichton, N.J.; Tripp, J.H. (1995). School sex education: An experimental programme with educational and medical benefit. BMJ, 311, 414–417. Acest studiu a folosit un design îndoielnic, folosind 3 cohorte de programe și studenți comparați pentru a deduce schimbarea pe o perioadă de timp de 3 ani, dar fiecare an a fost o cohortă diferită de studenți, cohortele ulterioare primind mai mult din conținutul programului. Nu a existat nicio indicație privind diferențele de bază între program și grupurile de comparație, pentru fiecare cohortă, cu privire la variabilele de rezultat cunoscute. Acest lucru, împreună cu utilizarea grupurilor de comparație „locale” și „la distanță”, din nou, fără măsuri de referință ale rezultatelor pentru fiecare cohortă, face ca validitatea rezultatelor studiului să fie foarte suspectă.

[23] Vezi nota nr. 11 pentru criteriile sau definiția eficacității programului utilizate aici. Cele 9 programe CSE care nu îndeplineau aceste criterii au fost: Grossman, J.M.; Tracy, A.J.; Charmaraman, L.; Ceder, I.; Erkut, S. (2014). Protective effects of middle school comprehensive sex education with family involvement. J. Sch. Health, 84, 739–747, a constatat o reducere semnificativă a debutului sexual pentru grupul de intervenție, dar perioada de urmărire a fost mai mică de 9 luni după program; Taylor, M.; Jinabhai, C.; Dlamini, S.; Sathiparsad, R.; Eggers, M.S.; De Vries, H. (2014). Effects of a teenage pregnancy prevention program in KwaZulu-Natal, South Africa. Health Care Women Int., 35, 845–858, a găsit un efect semnificativ asupra utilizării prezervativelor, dar perioada de urmărire a fost de numai 8 luni după program, iar utilizarea prezervativului de către grupul de intervenție a scăzut, de fapt. Celelalte 7 programe de CSE în școală fie nu au produs efecte comportamentale semnificative (Kemigisha, 2019; Manaseri, 2019; Rotz, 2018), fie au existat doar efecte comportamentale pe termen scurt, detectate doar la sfârșitul programului sau la cel mult 3 luni după program (Coyle, 2021; Menna, 2015).

[24] United Nations Educational, Scientific, and Cultural Organization. (UNESCO). International Technical Guidance on Sexuality Education: An Evidence-Informed Approach, Revised Edition, 2018 (introducerea precizează drept scop de atins „să facă disponibilă educația sexuală completă copiilor și tinerilor de pretutindeni” – “to bring CSE to children and young people everywhere”, http://www.unaids.org /sites/default/files/media_asset/ITGSE_en.pdf p.12.)

[25] Vezi https://www.blueprintsprograms.org/faq/

---

Despre autor

Institutul pentru Cercetare și Evaluare (Institute for Research and Evaluation, IRE) este o agenție de cercetare americană nonguvernamentală și nonprofit care evaluează programe de prevenție de mai bine de 30 de ani. IRE a câștigat recunoaștere națională pentru munca sa de evaluare a programelor de educație sexuală, în special a intervențiilor de evitare a riscurilor sexuale/abstinență. Institutul a efectuat evaluări de programe în 30 de state ale SUA și trei țări străine, a colectat date de la peste 900.000 de adolescenți și a produs peste o sută de studii despre educația sexuală în școală. Lucrările de cercetare IRE au fost publicate în reviste peer-reviewed, inclusiv The American Journal of Preventive Medicine, The American Journal of Health Behavior și Issues in Law and Medicine. Membrii personalului IRE au vorbit la conferințe și ateliere profesionale, au oferit consultanță Departamentului de Sănătate și Servicii Umane din SUA și au fost solicitați să ofere mărturie de specialitate organelor legislative, Senatului SUA, Camerei Reprezentanților și Casei Albe.

Sursa: www.culturavietii.ro.