Pentru romani, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea naţională până la momentul instaurării regimului comunist. De această zi sunt legate mai multe evenimente importante din istoria României: pe 10 mai 1866 Carol I a fost proclamat domnitorul României, pe 10 mai 1877 a fost promulgată Declaraţia de Independenţă a României de către Carol I, iar pe 10 mai 1881 acelaşi Carol I a fost încoronat în funcţia de prim rege al noului şi tânărului regat al României, informează Glasul info.
Tot într-o zi de 10 mai, în anul 1939, Carol al II-lea dezveleşte în Piaţa Palatului statuia ecvestră a unchiului şi predecesorului său pe tronul regatului României, Carol I. Statuia era realizată de un sculptor de renume din Belgrad: celebrul Mestrovici.
După detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, Carol de Hohenzollern ajunge după mari eforturi şi negocieri politice la conducerea României. În urma unui plebiscit, Carol este ales domn în anul 1866, sub numele de Carol I. Avea numai 27 de ani când la 10 mai a fost numit domn constituţional.
Pe 10 mai 1866, Carol I îşi făcea simţită intrarea în Bucureşti, o intrare imortalizată într-o ilustraţie făcută de Foucault într-un ziar francez.
În fiecare an, în micul regat al României pe data de 10 mai se organizau parade în cinstea acestei zile, o zi care a ajuns în timp să fie foarte specială, fiind legată de anumite evenimente majore care au marcat istoria noastră a românilor, transmite Glasul info.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
10 mai este ziua în care regele Carol I a semnat declarația de independență… Declarația primului-ministru Mihail Kogălniceanu din 9 mai putea avea valoare dacă nu e conta-semnată de rege? Nu! Deoarece declarația lui a fost doar o etapă în procesul legislativ-executiv. Pentru a scoate din istorie semnificația zilei de 10 mai din 1947 și până astăzi s-a creat această diversiune comunistă păstrată de presă și astăzi. De asemenea, ea poate fi asociată cu ziua victoriei comunismului… De ce? 9 mai 1945 este ziua victoriei NAȚIUNILOR UNITE. Din această alianță făcea parte și URSS. Care au fost consecințele acestei victorii? Instaurarea regimului comunist în Europa de Est și aplicarea „Gulagului sovietic”… Mai degrabă, o trădare a marilor puteri care ne-au lăsat în voia „ciumei roșii”… Iar noi, așteptam americanii să ne salveze… Este 9 mai 1945 o sărbătoare națională pentru români? Evident că nu! Din două regimuri politice represive am ales pe cel mai crunt, comunismul… Din două rele, Europa de Est a fost condamnată la cel mai represiv regim politic. Iată de ce 9 mai nu poate fi o zi de sărbătoare pentru statele foste comuniste!…
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!”
Corneliu Moldovanu (pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad – d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români. A susținut cu înfocare lupta armatei române din timpul Primului Război Mondial, atât în paginile ziarului “România” cât și al altor publicații apărute în timpul războiului, informează Glasul info.
De la Corneliu Moldovanu ne-au rămas câteva articole de glorificare a luptei armatei române din primul război mondial, articole scrise cu un cald devotament și respect pentru eroii patriei.
“Știm că suntem un popor mare, îngrădit în hotare înguste, care și-a ales singur calea în vârtejul măcelului european. A ridicat armele alături de cei care luptă pentru drept și libertate, fără să-și cântărească sângele vărsat și fără să-și târguiască jertfele și lacrimile. A dezlănțuit pretutindeni, pe câmpurile bătăliilor, cel mai eroic avânt și cea mai supraomenească oțelire. A dovedit că știe să moară cu seninătate și măreție.
Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința! Prin biruință își va dezrobi frații, după cum se va dezrobi pe sine, prin biruință va statornici hotare noi și firești neamului său reîntregit, după cum va lărgi brazda noului său ogor, răscumpărat pe veci cu cel mai generos sânge al plugarilor eroi.”, scria Corneliu Moldovanu la 10 mai 1917.
10 mai 2021
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Elita românească din perioada interbelică a hotârât în anul 1925 amplasarea unei statui ecvestre a lui Avram Iancu în centrul orașului Târgu Mureș. Statuia, opera sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad, a fost definitivată în cursul anului 1927 şi a fost dezvelită în 10 mai 1930. După doar 10 ani, din dorinţa de a salva statuia de urmările cedării Ardealului, conform Dictatului de la Viena, statuia lui Avram Iancu a fost mutată la Câmpeni, în judeţul Alba, împreună cu Statuia ostaşului român (aceeaşi soartă a avut şi Monumentul latinităţii, fiind mutat la Turda), informează Glasul info.
“Ideea realizării unui monument care să-l înfăţişeze pe Avram Iancu a apărut imediat după moartea acestuia. Prima luare de poziţie publică, prin care se afirma necesitatea unui monument pe măsura eroului român, a fost a lui Ioan Russu Şirianu, gazetar la ziarul Tribunei din Sibiu. La scurt timp după lansarea acestei propuneri, ideea a fost împărtăşită de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria şi de Asociaţia ASTRA.
(…) În anul 1925, la iniţiativa Despărţământului ASTRA Târgu Mureş, este readusă în discuţie ridicarea unei statui care să amintească de faptele glorioase ale revoluţionarului Avram Iancu. Mai mulți intelectuali sprijină propunerea de a ridica o astfel de statuie în centrul oraşului Târgu Mureş, astfel că la scurt timp ia fiinţă un comitet pentru a se ocupa de organizarea unui concurs în vederea realizării proiectului. Din comitetul aflat sub conducerea prefectului mureşean N. Ionescu, alături de câţiva intelectuali ai urbei, a făcut parte şi primarul Târgu Mureşului, Emil Dandea.”
În 1978, în aceeaşi piaţă, dar la polul opus faţă de vechea amplasare a statuii lui Dimitriu-Bârlad, a fost dezvelit un alt monument ecvestru înfăţişându-l pe Avram Iancu, opera sculptorului Florin Codre.
Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (mai cunoscută sub numele abreviat ASTRA) a fost prima instituţie culturală centrală a românilor din Transilvania care a jucat un rol important în emanciparea culturală şi politică a naţiunii române din Ardeal. A luat fiinţă la 4 noiembrie 1861 şi s-a constituit după modelul societăţilor academice ale vremii.
Un aport important adus pentru unirea Transilvaniei cu România îl au membrii ASTRA, o elită intelectuală transilvăneană care a făcut multe sacrificii pentru a apăra drepturile identitare și culturale ale românilor din Transilvania. Nu puțini dintre astriști au avut de suferit din cauza opresiunii din partea orânduirii de ocupație de pe teritoriul Transilvaniei, unii fiind amendați, arestați, închiși, torturați, pierzându-și avuțiile prin procese, hărțuiți doar pentru vina de a fi români, transmite Glasul info.
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Astăzi vom merge în vizită la Moulin-Rouge, un frumos cabaret parizian, fondat în 1879 de spaniolul Yoseft Oller şi francezul Charles Zidier, fiind situat în arondismentul 18, Bulevard de Clichy. Viaţa acestui cabaret parizian are un nume, o figură reprezentativă din sec XIX-lea, Henri de Toulouse-Lautrec, un artist pictor, născut la 24 noiembrie 1864 în Albi din părinţi aristocratici, tatăl său, contele Alphonse de Toulouse-Lautrec Monfa şi mama, Adèle Tapié de Céleyran.
După naşterea sa, la puţin timp, familia se desparte, mama sa se mută la Montmartre, acolo unde micuţul Henri îşi petrece adolescența. La 14 ani, suferă un accident şi tot în acest timp, se descoperă că avea o boală osoasă degenerativă care nu-i permite să crească mai mult de 1,52 m, dar care nu-l va deranja prea mult. Studiază la liceul Condorcet, iar la terminare nu-şi poate lua bacalaureatul. Tatăl său îl recomandă unor prieteni, pictorul francez Rene Princenteau şi Ecvestre, pictori care îl vor iniţia şi învăța având un parcurs progresiv în pictură. Iată-l deci pe tânărul Henri la 19 ani deschizând uşa miraculoasă a cunoaşterii artei în pictură, într-o perioadă numită Belle Époque. În 1881 apare primul afiş semnat pentru Moulin-Rouge, care rămâne până astăzi imaginea simbolistică a cabaretului în lume. Când vorbim de Moulin-Rouge este imposibil să nu amintim de Henri de Toulouse-Lautrec, cu istoria tumultoasă a vieţii lui din această lume plină de vicii şi mister, dar şi a altor mari pictori pe care Henri i-a întâlnit la Cabaret. Este vorba de pictorii Van Gogh, Léon Bonnat, Ferdinand Gormon şi alţii. Viaţa de noapte l-a acaparat repede pe tânărul Henri de Toulouse-Lautrec şi tot aici cunoaşte mai multe dansatoare de care se îndrăgosteşte, una dintre ele, May Mieton, care îl inspiră şi devine imaginea afişului, dar şi a tabloului ,, Au Moulin-Rouge”. În 1893 a proiectat trei capodopere ,,Cadieux”, iar Jane Avril îl inspiră în lucrările sale ,, Jardin de Paris”, ,,Divan Japonese”, deoarece era foarte impresionat de stilul japonez, dar şi trăieşte o poveste de dragoste cu aceasta. Tot în acest timp, pune bazele pe litografie, 369 lucrări numărând, peste 730 de picturi, 275 acuarele, 34 postere şi peste 5000 de desene. O altă figură remarcabilă pe care Henri de Toulouse-Lautrec o întâlneşte şi este dedicată vieţii de Cabaret de la Moulin-Rouge este dansatoarea germană Louise Weber, supranumită şi ,,La Golue” care a făcut furori între parizienii acelor timpuri, având un succes incomensurabil şi devenind iubita lui Henri de Toulouse-Lautrec. În acea perioadă, 1891, directorul Cabaretului Joseph Oller îi cere lui Henri un poster, în centrul afişului fiind ,,La Golue”. Contrastul de culoare, liniile şi estetica îl vor face celebru, devenind lucrare unică şi de impact. De altfel, astăzi, Moulin-Rouge are un ,,lounge” care se numeşte ,,Lounge Toulouse-Lautrec”. Viaţa de noapte, viciile pentru prostituatele pe care le picta, dar şi întreţinerea relaţiilor sexuale cu acestea, îi aduc sfârşitul la doar 36 de ani, bolnav fiind de sifilis şi imperfecţiunea din viaţa sa, boala degenerativă de oase. Totuşi, în urma sa rămâne o capodoperă artistică de picturi, desene, litografii. În 1901, familia a vrut să doneze lucrările sale unui muzeu parizian, dar, la decizia unui prieten al defunctului, Maurice Joyant, s-a creat un muzeu în fosta reşedinţă a episcopilor de Albi, numit ,,Muzeul Toulouse-Lautrec”, deschis în 1922, având toate creaţiile artistice ale lui Henri de Toulouse-Lautrec. Un cabaret, o istorie cu multe poveşti legate de un nume, Henri de Toulouse-Lautrec, va rămâne stigmatul lumii din Moulin-Rouge, un loc aprins al distracţiilor, prostituatelor, viciilor atât de colorate de Henri de Toulouse-Lautrec în roşu, care a rămas şi astăzi deschis celor ce vor distracţii. Dacă vizitaţi acest cabaret, veţi găsi o lume colorată plină de povești, unde trecutul se împreună cu prezentul, misterul cu adevărul și totul datorită pictorului Henri de Toulouse-Lautrec, care, odată, a ales ca lumea lui să fie plină de iubire.
Scriitoarea Miriam Nadia Dabau Paris, 2026
De citit:
Pornografia, maladia secolului XXI – Virgiliu Gheorghe
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
De zeci de ani, vedem imagini de un cinism fără margini, cu liderii țărilor occidentale, gudurându-se cu voioșie la vederea paradelor fastuoase pe care an de an le ține pe data de 9 mai Rusia, moștenitoarea de drept a unui sistem totalitar cunoscut și sub denumirea de lagăr al popoarelor, reprezentat de odioasa și defuncta URSS, informează Glasul info.
Ciudata alianță dintre democrațiile occidentale reprezentate de SUA și Marea Britanie, și monstruoasa URSS, unul dintre factorii care a favorizat declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale prin atacarea Poloniei împreuna cu Germania, ne fac să ne îndoim serios de vocația de mari apărători ai valorilor democratice a lui Roosevelt și Churchill.
9 mai 1945 – nimic de sarbatorit pentru romani!
Chiar voiau cu adevărat Churchill și Roosevelt ca popoarele să fie lăsate libere să-și decida ele singure soarta? Se pare ca nu! Cum să poți să mai crezi asta când vezi că cei doi și-au dat mâinile cu un regim sovietic la fel de monstruos ca și cel nazist, și care va deveni pentru mai bine de o jumătate de secol lagăr al multor popoare din Europa Centrală și de Est? (Continuitatea spiritului românesc în Basarabia – Nicolae Iorga)
Nu doar Polonia a avut “Katyn-ul” ei, ci și România. Ba chiar România a avut mai multe și pe o perioadă mult mai îndelungată. Doar că despre masacrele împotriva românilor nu prea vorbește nimeni. Dacă în Polonia s-a înlăturat orice urmă de filorus și de foști comuniști din aparatul de stat, ajungându-se chiar și până la performanța de a tăia pensiile comuniștilor colaboraționiști cu aparatul represiv impus de sovietici, în România aceștia primesc încă pensii nesimțite și foarte puțini dintre dânșii au fost supărați cu vreo întrebare măcar sau alte măsuri care să faca dreptate victimelor comunismului.
În cazul romanilor, povestea “Padurii Katyn” a tot fost repetată până aproape de anii ’60. Începând cu masacrul de la Fântâna Albă, apoi cu cel de la Bălți, acolo unde mărturii neoficiale afirmă ca au fost uciși prin execuție între 10.000-50.000 de mii de prizonieri, masacrul de la Cotul Donului, în care comuniștii trădători din România au avut un rol mai mult decat criminal prin sabotarea încărcăturilor explozive ale proiectilelor de artilerie, cu masacrele din lagărele românilor deportați în Kazahstan și în Siberia, cu foametea organizată din 1946-1947 și terminând cu exterminarea intelectualității, a elitei românești și a luptătorilor anticomuniști în perioada de groază cuprinsă între anii 1948-1957, în lagărele de muncă și închisorile comuniste, pentru români părea că teroarea roșie nu se va mai termina niciodată.
Așadar, pentru români, chiar dacă oficial au facut parte dintre națiunile care și-au adus un aport important la înfrângerea Germaniei hitleriste și la încheierea mai rapidă a războiului, plătind și printr-un număr semnificativ de victime umane, nu este nimic de sărbătorit pentru data de 9 mai 1945.
Acordul prin care Churchill, Roosevelt și Stalin își împărțeau procentajele sferelor de influență asupra Europei pe un șervețel de hârtie este la fel de cinic ca și pactul Ribbentrop-Molotov prin care Hitler și cu Stalin își împărțeau teritorii după bunul lor plac. Mai mult, acordul dintre Churchill, Roosevelt și Stalin, a reprezentat calea deschisă pentru mai multe crime decât facusera nemții pe toată perioada războiului; în monstruoasa URSS, Stalin ajunge să ordone crime la un nivel de proporții nemaivăzute până la acel moment.
Pentru victimele popoarelor abandonate în ghearele URSS-ului, Churchill și Roosevelt sunt la fel de vinovați de crimă ca și monstruosul Stalin, cu care au avut în timpul războiului o atât de strânsă colaborare care încă intriga și acum multă lume. Cel de-al doilea război mondial nu a fost o luptă între bine și rău, ci doar o bătaie la un nivel colosal între niște bande de răufacatori, mânați în luptă de interese meschine.
Ce reprezintă data de 9 mai 1945 pentru români și pentru România? Personal, eu cred că noi românii nu avem absolut nimic de sărbătorit. Să sărbătorească în continuare împreună gândacii de Colorado și bandiții cu “șervețele”… (Preluare: Glasul info)
PS: un articol inspirat din Acad. Florin Constantiniu – 9 mai 1945 : nimic de sărbătorit!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Pe 9 mai 1877, Mihail Kogalniceanu a proclamat independența Romaniei. A doua zi, 10 mai, actul a capatat putere de lege prin semnarea lui de catre principele Carol I. Guvernul roman a hotarat incetarea platii tributului de 914.000 lei, suma fiind directionata catre bugetul apararii, informează Glasul info.
Tot cu aceasta ocazie a fost instituit ordinul national Steaua Romaniei cu 5 clase, care trebuia sa fie acordat tururor cetatenilor care se distingeu pe timp de pace sau razboi. Daca puterile europene au primit cu rezerva Proclamatia de Independenta (Franta) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman si Regatul Unit), opinia publica internationala a fost favorabila luptei poporului roman.
La 9 mai 1837 se năștea la Iași într-o familie de negustori înstăriți de origine armeană, Theodor Buiucliu, pictor peisagist, membru al Societății Junimea.
Theodor Buiucliu și-a început studiile la Iași, apoi a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, unde pe lângă muzică a fost atras în mod deosebit de artele plastice.
În perioada cât a stat la Paris, Theodor Buiucliu a executat copii în desen și pictură, acordând o atenție sporită în mod deosebit picturii de peisaj. Revenit în România, Theodor Buiucliu își capătă o reputație de pictor peisagist, executând în continuare copii după lucrări celebre, dar și pictând după natură.
Theodor Buiucliu a executat ilustrațiile la cartea lui Ion Creangă Amintiri din copilărie publicată în 1892.
Theodor Buiucliu, Litografie ilustrație la „Pupăza din tei”, Ion Creangă, Amintiri din copilărie şi anecdote, Șaraga, Iași, 1892 (fragmentul Şi cum ajung în dreptul teiului, pun demîncare jos în cărare …)
Casa din Iași în care a locuit pictorul Theodor Buiucliu, situată pe Strada Păcurari nr. 29. Din păcate aceasta se află acum într-o stare foarte avansată de degradare, deși a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, având codul de clasificare IS-II-m-B-03977. (Preluare: Glasul info.)
Clădirea din Iași unde a funcționat librăria și tipografia Societății culturale Junimea
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul a fost fiul pescarului Zevedei şi al soţiei lui, Salomi. Pescuind odată la Marea Tiberiadei, a venit Iisus şi, stând pe ţărm, i-a chemat pe cei doi fii ai lui Zevedei, Ioan şi Iacob, să devină pescari de oameni.
Cei doi fraţi l-au lăsat pe tatăl lor şi l-au urmat pe Iisus. Sfântul Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi a fost chemat la apostolat de Mântuitorul împreună cu fratele său Iacob când se aflau pe ţărmul Ghenisaretului, fiind alături de Petru şi Andrei cei dintâi chemaţi la apostolie.
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli. Se pare că avea cam 25 de ani când a fost chemat la apostolie. A fost unul dintre Apostolii cei mai apropiaţi ai Domnului Iisus, şi în Evanghelia sa, se numeşte ucenicul pe care îl iubea Iisus (Ioan 21, 20).
Sfântul a participat la Sinodul Apostolic din Ierusalim. Apoi, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes (Asia), propovăduind credinţa lui Iisus timp de 26 de ani. Tertulian şi Fericitul Ieronim menţionează că, din porunca împăratului Domiţian (81-96), Apostolul dragostei a fost exilat în insula Patmos unde a vieţuit 15 ani.
Aici el a scris Evanghelia sa, cele trei Epistole şi cartea Apocalipsei. În timpul împăratului Nerva (96-98), Sfântul Ioan s-a întors la Efes, unde a murit în al treilea an al domniei lui Traian (98-117). Integral pe: Basilica
Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare.Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
La 8 mai 1892 (n.r. 26 aprilie s.v.), în numărul 93 al ziarului Gazeta Transilvaniei apărea la Brașov publicat un fragment din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, opera atât de îndrăgită a scriitorului de pe plaiurile Humuleștiului, cel care ne-a încântat multora dintre noi copilăria cu niște lecturi greu de lăsat din mână.
Stilul său aparte de a scrie și de a putea ajunge la sufletul copiilor, a făcut ca opera sa să constituie o lectură nu doar suportabilă pentru mulți dintre tinerii învățăcei, ci ba chiar una de apreciat de către mulți dintre cei care au urmat școala gimnazială.
În “foiletonul” Gazeta Transilvaniei, așa cum își autointitulau jurnaliștii români din Ardeal publicația, la 8 mai 1892 apare un fragment din Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, scris după ortografia vremii: “Amintiri din copilaria”, de Ioanu Creangă.
Foto: Gazeta Transilvaniei, 8 mai 1892La 8 mai 1892 apărea în Gazeta Transilvaniei un fragment din Amintiri din copilărie, de Ion Creangă
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
La 8 mai 1477 Ștefan cel Mare trimite o solie la Veneția și la Vatican: o solie condusă de Ioan Țamblac expune Senatului Veneției problemele cu care se confrunta Țara Moldovei. În pofida marilor sacrificii făcute, atât din punct de vedere al pierderilor de vieți omenești cât și de ordin economic din partea Țării Moldovei în urma războaielor cu turcii, voievodul Ștefan cel Mare nu a vrut să renunțe la ideea constituirii unei mari alianțe europene împotriva pericolului otoman, informează Glasul info.
A încercat, însă fără prea mare succes, realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva turcilor, trimițând soli la Vatican, Veneția, Ungaria, Polonia, ba chiar și în Persia.
Una din aceste solii către Veneția și Vatican este trimisă de către Ștefan cel Mare la 8 mai 1477. Solia era condusă de către Ioan Țamblac, un diplomat moldovean rudă cu fostul mitropolit Grigore Țamblac, un bun orator, foarte apreciat de către domnul Moldovei.
Deși mesajul transmis de Ștefan cel Mare prin intermediul lui Ioan Țamblac către Veneția și Vatican era o adevărată pledoarie de ridicare la luptă împotriva presiunii otomane la adresa creștinismului european, domnitorul Moldovei n-a primit din păcate niște reacții concrete din partea Europei occidentale, eșuând în realizarea unei mari alianțe creștine la nivel european.
Redăm un fragment din textul soliei trimise de Ștefan cel Mare la 8 mai 1477 către venețieni, solie condusă de către Ioan Țamblac:
“(…) știu că turcul va veni în vara aceasta iarăși asupra mea, pentru cele două ținuturi, al Chiliei și al Cetății Albe, care le sunt foarte supărătoare. De aceea, vreau să fiu ajutat acum, în această sarcină, căci vremea nu vă îngăduie să faceți o altă pregătire mai largă. Luminăția Voastră trebuie să aibă în vedere că aceste două ținuturi sunt Moldova toată și că Moldova cu aceste ținuturi este un zid pentru Ungaria și pentru Polonia.
Afară de aceasta, eu zic și mai mult, că dacă aceste două cetăți vor fi păstrate, va fi cu putință ca turcii să piardă și Caffa și Chersonesul. Și lucrul ar fi ușor; dar nu mai spun în ce chip s-ar putea face aceasta, ca să nu lungesc scrisoarea. Dacă veți cere, vă voi arăta. (…) Toată nădejdea el și-o pune în Domnia Voastră și cere ajutor de la Domnia Voastră și sprijin de la alți creștini. Și dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla: ori această țară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucrul acesta, însă, nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea, decât aceasta. “
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Cu ajutorul nostru, vă puteţi face afacerea mai cunoscută, având în vedere traficul zilnic / lunar de cititori. La noi veţi găsi cel mai bun raport preţ / număr de vizitatori, vizitatori care se pot transforma în potenţiali clienţi. Oferta este disponibilă pentru următoarele publicații online și rețele de socializare: MAGAZIN CRITIC, NAȚIONAL Info, Revista Gorjul, Revista Cutezător și EURO EDUCATION FEDERATION.
Tarife publicitate:
banner în footer widget, cu link către site-ul sau pagina de prezentare a dumneavoastră – 150 lei/lună
banner în sidebar sau header inclusiv pe prima pagină, cu link către siteul sau pagina de prezentare a dumneavoastră – 200 lei/lună
publicitate pe rețele de socializare zilnic – 200 lei/lună.
email: magazincritic2007@gmail.com
tel: 0728353441
PS. Articolele d-voastră vor fi distribuite pe rețele de socializare twitter, te cunosc, instagram, pinterest, linkedin, mewe, youtube și tik tok.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Euro Education Federation salută organizarea dezbaterii publice anunțate de Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru data de 09.05.2026, privind proiectele de hotărâre referitoare la reglementarea desfășurării activităților de jocuri de noroc și la interzicerea organizării și exploatării acestora pe raza municipiului.
Considerăm că această inițiativă reprezintă un pas important către protejarea interesului public, a sănătății sociale și a viitorului generațiilor tinere deoarece, în ultimii ani, fenomenul jocurilor de noroc a devenit o problemă tot mai prezentă în comunitățile din România, cu efecte negative asupra familiilor, educației, sănătății mintale și stabilității economice a cetățenilor.
Din perspectiva Euro Education Federation, jocurile de noroc nu mai pot fi tratate exclusiv ca o activitate economică, ci trebuie analizate și prin prisma impactului social profund pe care îl generează. Dependența de jocuri de noroc afectează în special tinerii și persoanele vulnerabile, contribuind la abandon școlar, îndatorare, anxietate, depresie și destrămarea relațiilor familiale.
În acest context, ne exprimăm public susținerea pentru măsurile care vizează limitarea și, acolo unde comunitățile locale consideră necesar, interzicerea activităților de jocuri de noroc în proximitatea spațiilor educaționale, a cartierelor rezidențiale și a zonelor intens circulate de tineri.
Totodată, solicităm în mod expres autorităților locale și județene din întreaga țară să ia în considerare organizarea unor dezbateri publice similare și să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri mai ferme privind controlul sau interzicerea jocurilor de noroc la nivel local. Administrațiile publice trebuie să pună pe primul loc siguranța socială, sănătatea comunităților și protecția generațiilor viitoare.
Euro Education Federation încurajează participarea activă a societății civile, a mediului educațional, a specialiștilor și a cetățenilor la astfel de consultări publice, pentru ca deciziile adoptate să reflecte nevoile reale ale comunităților.
Avem credința că România are nevoie de politici publice curajoase și responsabile, orientate spre educație, prevenție și protejarea interesului public, iar reducerea impactului jocurilor de noroc reprezintă un obiectiv esențial în această direcție.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Colonizarea Țării Bârsei nu a fost un fenomen întâmplător, ci o strategie pe termen lung a regalității maghiare. Colonizarea cu “elemente germanice” în Țara Bârsei a avut loc în două etape, informează Glasul info.
Prima etapă s-a desfășurat în timpul lui Geza al II-lea, atunci când se dă startul colonizării săsești în sudul Transilvaniei, iar cea de-a doua se petrece după 7 mai 1211, când după această dată are loc colonizarea Cavalerilor teutoni, în Țara Bârsei, de către regalitatea maghiară.
“Locuită din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism.” ( Enciclopedia Romaniei. Vol. I-IV, București 1938)
Instalarea Ordinului Teuton în Țara Bârsei are parte de un puternic sprijin logistic și financiar din partea regalității maghiare, hotărâtă să pună în practică o strategie pe termen lung de deznaționalizare și colonizare a întregii Transilvanii. Într-un document din anul 1240 sunt menționate câteva dintre noile așezări ale coloniștilor: Feldioara (Marienburg), Prejmer (Tartlau), Sânpetru (Petersberg) şi Hărman (Honigberg).
Cetatea Feldioarei (Marienburg)
Dintre fortificațiile din Țara Bârsei despre care istoricii și arheologii au constatat că au fost construite în maniera și stilul fortificațiilor teutone, sunt menționate Feldioara (Marienburg) și Cetatea Neagră de la Codlea (Schwarzburg).
Cetatea Feldioarei a fost restaurată între anii 2013 – 2017 și reconstituită din vechile ruine până la înfățișarea din vremurile sale de glorie, după ce în trecut aceasta fusese distrusă pe rând atât de către turci (n.r. anul 1430), cât și de către domnitorul Vlad Țepeș (n.r. anul 1457).
La începutul secolului al XIII-lea, Ordinul Teuton a ridicat în Țara Bârsei cinci cetăți, printre care și Cetatea Neagră (Schwarzburg), o fortificație construită pe un vârf de deal, de aproximativ 980 de metri, aflat la poalele Măgurii Codlei.
Diploma din anul 1224 acordată coloniștilor de către Andrei al II-lea le reamintea acestora obligațiile și privilegiile acordate de către reglitatea maghiară. Pentru atribuțiile militare pe care le îndeplineau aceste noi colonii în zonă, un document de la 1240 menționează că Bela al IV-lea al Ungariei le dăruia 3 biserici, transmite Glasul info.
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Deși de secole bune se chinuie “unii” să le tot cânte românilor despre dezbinare și o așa zisă incompatibilitate între românii din regiuni sau provincii diferite, poporul român a avut chiar și în aceste condiții momente de excelență românească, de inițiative și solidaritate care au spart orice bariere, obstacole sau granițe, informează Glasul info.
La data de 7 mai 1877 „Gazeta de Transilvania” publică scrisoarea lui George Barițiu – „Epistolă respectuoasă către femeile noastre“, prin care îndeamna pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donațiilor pentru ajutorarea armatei române și a răniților de pe front.
Cu privire la inițiativa româncelor din Sibiu, George Barițiu scria despre comitetul lor care:
„luă asupră-şi primirea şi înaintarea ofertelor destinate pentru cei răniţi. Nu ne îndoim un moment că femeile noastre din alte comune, mai ales urbane, şi chiar rurale, din cele mai mari, vor forma comitete de cîte trei sau cinci inse…”
și că exemplul lor să fie urmat și în alte localități transilvănene, îndemnând româncele din Ardeal să oblojească:
“rănile acelor înaintaşi români, fraţi ai noştri”, care “se bat şi-şi varsă sîngele nu din vreo vanitate şi trufie, ci, În sensul cel mai strîns al cuvîntului, pentru existenţa patriei şi a naţiunii”.
Și într-adevăr, unele dintre aceste comitete de femei s-au format în Transilvania fix după articolul lui George Barițiu apărut în Gazeta de Trasnsilvania. Comitetul din Brașov spre exemplu, a fost înființat la 10/22 mai 1877, adică la scurtă vreme după îndemnul lui George Barițiu.
Se vorbește încă destul de puțin despre contribuțiile deosebite ale românilor transilvăneni la Războiul de Independență a României, în condițiile în care autoritățile austro-ungare luau măsuri din ce în ce mai severe împotriva acestor inițiative ale românilor transilvăneni de a susține efortul de război al României, dizolvând imediat aceste comitete, sau chiar luând măsuri severe împotriva inițiatorilor, transmite Glasul info.
MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
La începutul păstoririi Sfântului Chiril, Patriarhul Ierusalimului (348-386), și anume în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi (adică ora 9 dimineața), s-a arătat pe cer Sfânta Cruce, de la Golgota până departe deasupra Muntelui Măslinilor.
Era mai strălucitoare decât razele soarelui și se asemăna curcubeului. Patriarhul Chiril a înștiințat de această minune pe împăratul Constanţius (333-350) spunându-i că mulți dintre cei care au văzut această minune au mers în biserică și au lăudat pe Domnul nostru Iisus Hristos, a cărui putere a săvârșit această minune.
Sfântul Mucenic Acachie
Sfântul Mucenic Acachie a pătimit în timpul persecuției împăratului Maximian (285-305), când nu numai creștinii din sate și orașe erau urmăriți și uciși pentru credința în Hristos Domnul, ci și ostașii din armata romană erau spionați și supuși supliciilor, chiar dacă își dovediseră pe câmpul de luptă curajul și supunerea față de stat.
Acachie era originar din Nicomidia (Asia Mică), centurion (sutaș) în armată. Făcea parte din cohorta Martisia a tribunului Firm care își verifica soldații asupra credinței. Sfântul i-a mărturisit că este creștin. Încercările tribunului de a-l face să renunțe la credința creștină au fost zadarnice și de aceea l-a trimis la conducătorul Vivian.
Acesta a încercat și el să îl convingă în felurite moduri pe Acachie să renunțe la creștinism, însă prin răspunsurile pline de înțelepciune, Acachie a refuzat orice fel de amăgire pentru a jertfi zeilor și de aceea a fost supus multor chinuri.
În cele din urmă a fost trimis la guvernatorul Flachin al Traciei, împreună cu alți creștini, pentru a fi judecați. Pentru că nu a putut să îl convingă să apostazieze de la credința creștină, a poruncit să fie trecut prin sabie în afara orașului Bizanț. Integral pe: Basilica
Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare.Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Presă cu frică de Dumnezeu
