Florilegiul lacrimilor (Partea II) /Anthology of Tears (Part II) (RO/EN)

(Romanian Translation)

     … Dacă nu ar fi existat lacrimile sau măcar știința lor, probabil nu am fi știut că existăm în acest univers al nimănui … unde orice ființă în numele nedreptății își revendică dreptul de a fi egală cu tine sau aspiră să fie peste tine … Dumnezeu este ultima expresie a lacrimei noastre, este iubirea pe care uneori am vrea, dar nu putem, să o împărtășim tuturor …

     Dacă nu ar exista lacrimile, probabil existența noastră nu ar avea nici un sens … pentru că ele sunt ultima frontieră pe care omul sau orice ființă rațională în univers o poate atinge când conștientizează că nu se poate, că a fi este echivalent cu a nu fi, că binele tău este de fapt răul față de celălalt, că sărăcia și curățenia celor puțini este de fapt grohăitul celor mulți … că iubirea ta este de fapt ura celuilalt, iar libertatea închisoarea altora și fericirea ta nefericia celui de lângă tine …

    Individul: Se spune că lacrimile își au originile în suferință … și că tot ce este lacrimă vine din prea multă iubire și din neputință … Oamenii plâng în general pentru că au dureri fizice … Dar există lacrimi care vin și din dureri spirituale sau filosofice … Acestea sunt adevăratele lacrimi, chiar dacă nu pică pe obraji și nu le lăsăm să se vadă … Ele nu izvorăsc din dorința și lăcomia de bogății materiale, nu izvorăsc din dorința de trufie, din lăcomia de a ajunge pe culmile societății, de a conduce popoare, nu izvorăsc din dorința egoistă de a părea un sfânt al societății și de a atinge raiurile, nu izvorăsc din dorința lacomă de a cunoaște totul în univers … ele sunt doar suma tuturor, suma înțelepciunii …

    De profundis: Iubirea adevărată o vei găsi doar acolo în ajutorarea celor care au nevoie de tine și de ajutorul tău fizic, spiritual și intelectual … A face rău este foarte ușor … Singurul lucru care îl deosebește pe om de creator și alte ființe universale este filosofia iubirii asupra sensului pentru care trăiește … Nu există un hotar bătut în cuie între bine și rău, dar există un hotar care îl separă pe om de restul creației și tot ce există … și anume meditația sa filosofică asupa sensului existenței sale, asupra iubirii și diferenței de a ști ce este bine și ce este rău … De cele mai multe ori omul de-a lungul existenței sale se pierde pe sine, și se regăsește foarte greu, de cele mai multe ori niciodată …

            Se spune că omul plânge … dar și animalele plâng și orice ființă care secretă lacrimi plânge … Deosebirea este că animalele plâng din cauza durerii fizice … omul plânge din cauza filosofiei sensului vieții, din cauza faptului că a deschis ochii și a mâncat din fructul binelui și răului, astfel încât ajunge la dilema că ceea ce este bine pentru el, este rău pentru celălalt, astfel ajungând la un șir nesfârșit de cauze care nu își mai găsesc soluție …

    Individul: Fără suferintă și lacrimi suntem mai morți decât înainte de naștere … pentru că suferința și lacrimile sunt cele care ne apropie de realitate și adevăr … altfel am trăi o viață prea liniștită și monotonă …

    De profundis: Viața trece și o dată cu ea și noi … iubirea se transformă într-o necesitate sexuală, absurdă și fără sens … apare plictisul si dorința de a evada din ceea ce odinioară ne furnica inima … Acum nu mai este iubire, ci o ură adunată din tot plictisul și obișnuința de zi cu zi pe care trebuie să o suporți și să o înghiți în fiecare zi …

    Individul: Poate nu m-aș gândi la lacrimi într-un anumit sens, și aș răspunde flegmatic cu citate și miniclipuri din Paraziții … pentru cine ar interpreta textul dialectic în sensul batjocoritor …

    De profundis: La urma urmei, oricâte cuvinte am așterne de-a lungul anilor … în urmă nu rămâne decât individul … care este mai presus de iubire … Că am trăit trece, dar că am suferit niciodată … Lacrimi și suferință: pentru că totul trece … și trece …

    Individul:   Să nu uităm că în afară de noi înșine, nu există decât iluzii, pentru care sacrificăm singura realitate: pe noi înșine … De aceea în viață să nu urmărești decât ceea ce este autentic și are valoare … Nu mă pot gândi la oameni decât din prisma lacrimilor și nu pot privi lumea și universul decât prin sita acelorași lacrimi … Nimeni nu-mi poate lua lacrimile, nimeni nu mă poate acuza de egoism, de interes, de oportunism. Lacrimile mă apără. Suferința de a fi mă îngrădește ca un gard de protecție …

    De profundis: Cuvintele, ideile și meditațiile sunt o terapie pe care o iei regulat ca pe un medicament atunci când vrei să transmiți un mesaj … Nu contează forma în care îl îmbraci, poți să o faci audio-vizual sau prin cuvinte … tot exprimare artistică se numește … doar că este o mare diferență între ceea ce este autentic și valoros, față de ceea ce este făcut la comandă și prin presiune … Pasiunea este cea care va da în final valoarea acțiunilor tale … Lumea a fost mereu împărțită între cei ce vor să facă totul la comun, ca îmtr-o mare grohăială socială din care în frunte ajung cei mai vicleni și nesimțiți diplomatic … și cei care știu că turma socială nu are valoare decât atunci când este vorba de supraviețuire și interes comun … Individul apare atunci când turma începe să se transforme în grohăitul porcilor  … exprimarea și valoarea artistică începe să își pună amprenta în momentul în care individul începe să se caute pe sine … și dacă societatea îl minimizează în fiecare secundă, atunci grohăitul porcilor câștigă …

            Cele mai periculoase pentru om în societate sunt constrângerile de ordin material, fizic prin care societatea și chiar familia de care este legat îl pot anihila … Să nu uităm că tot ceea ce este făcut la comun nu este decât surâsul sarcastic al celor care vor să profite de munca și inocența celor slabi … Președinți, directori de instituții publice sau companii, organizații nu sunt decât masca prin care poți exploata mulțimea …

    Individul:   Știu doar că de multe ori cele mai multe răspunsuri le găsesc în filosofia lacrimilor … fără să fi curs o lacrimă pe obrajii mei … lacrimile mi-au dispărut demult de când eram copil … atunci erau inocente, acum s-au transformat în piatră și nu mai pot curge din ochi …

    De profundis: Cu cât înaintează în vârstă omul cu atât mai mult își devine propriul dușman … Se spune că vârsta unui om se cunoaște după numărul dușmanilor pe care i-a colecționat de-a lungul timpului … Doar că acest cuvânt dușman toți oamenii îl interpretează ca pe acel lucru care nu este pe placul său, sau care este împotriva sa, a vieții sale, a faptelor sale … Dușman este antonimul a ceea ce ție îți place, te face fericit, liber, te umple de putere și mândrie … Iar opusul său prieten este ceea ce îți convine și pare să fie în armonie cu tine și ceea ce faci …

            Doar că … lipsește ceva … plusul aela de sens și scop pentru care faci ceva … căci știi foarte bine că ceea ce faci trebuie să aiba un sens, un final … Comunismul făcea totul la comun, iar individul se pierdea în turmă … din culise se ridicau doar profitorii care își ascundeau destul de tacticos urmele și originile …. Democrația lasă antagonismul pentru putere să se lupte între socializare și demnitatea de a te întreba care este sensul turmei și al faptului că eu mă integrez în turmă … Problema apare în momentul în care toți cei care sunt angrenați în joc se trezesc la un moment dat dependeți de o caracatiță bine vertebrată … și toți cei care fac parte din joc sunt vânători de activități prin care își umflă portofoliul și CV-ul destul de sărac … Turma și globalizarea sunt doar ale celor puternici prin care îi constrâng pe cei mici să se integreze prin excluderea din societate … Dacă nu te integrezi mori de foame … altfel devii mica rotiță din marele angrenaj al piesei de teatru ce se numește viață … sau începi să înjuri ca Paraziții  prin videoclipuri societatea, curvele și restul …

    Individul:   Omul este cel mai vulnerabil și mai pierdut în momentul în care își pierde cauza pentru care trăiește … Scopul și cauza pentru care lupta la un moment dat se transformă într-o banalitate, o rutină care își pierde flacăra originală … Pentru cel sărac dorința lacomă de a deveni bogat, îl banalizează și anulează pe acesta în momentul în care o atinge … Iubirea realizată se transformă cu timpul în banalitate … Fericirea împlinită devine un tic mecanic … și din toate lipsește centrul, punctul de rezistență în care se învârte motivul pentru care fiecare continuă să respire …

Orice iubire atinsă presupune una mai mare, orice fericire împlinită presupune una mai bogată, orice libertate atinsă presupune una mai înaltă …

    De profundis: Societatea a ajuns în așa fel să se organizeze încât fericirile și libertățile celor care trăiesc în ea să se calce în picioare unele pe altele … Companii, instituții, firme, organizatii, partide, state sau federații … cu toate urmăresc aceeași voință de putere pe toate planurile: material, inteectual și spiritual … scopul scuză întotdeauna mijloacele …. iar războaiele s-au mutat demult în interior la un nivel psihic și diplomatic …

            Luminița de la capătul tunelului … nu e decât opusul a tot ceea ce doresc toate neamurile pământului și universului … Dacă toți merg în aceeași direcție, mergi tu în direcția opusă, dacă toți gândesc la fel, fii tu cel care gândește opusul … Așa cum spunea Mahatma Gandhi, dacă vrei să vezi o schimbare în lume, fii tu însuți acea schimbare … și nu doar atât … Pentru că orice schimbare se banalizează și în curând te va plictisi, iar una mai mare te provoacă din viitor …

    Individul:   Adeseori am visat un paradis neutru între bine și rău, iubire și ură … doar că de cele mai multe el friza cu neantul … Lacrimile sunt doar calea de mijloc între antonimele acestei vieți … sunt legătura între ceea ce este bine pentru mine și rău pentru tine, între ceea ce este fericire pentru mine și nefericire pentru tine … linia de mijloc între sclavie și libertate …

    De profundis: Probabil că din cutia Pandorei au scăpat nu doar cele bune, ci și lenea, răutatea și trufia … au scăpat în lume și au cuprins minți neștiutoare, prea fragede și prea slabe ca să le stea împotrivă … Dacă ne-am naște maturi și înțelepți de la început, nu am mai repeta greșelile trecutului … Dar experința vine cu timpul și ceea ce suntem în prezent nu este decât rezultatul lipsei de experiență … Cutia Pandorei le cuprinde pe toate, dar din toate cea mai mare rămâne Înțelepciunea  …

            Nu putem avea o societate egală din punct de vedere individual … pentru că oamenii se vor împărți permanent în categorii sociale în functie de gradul de intelectualitate … comerțul și tehnologiile cu cea mai mare putere economică vor diferenția societatea …

            Democrația ateniană a fost și rămâne un exemplu de societate doar din punct de vedere politic, din punct de vedere al rolului pe care îl poate avea orice membru al societății atunci când vine vorba de a se vota și decide mersul în societate … Democrația ateniană presupune faptul că puterea aparține adunării poporului, formată din totalitatea cetățenilor, având putere legislativă, fapt care permite cetățenilor să ia parte la actul puterii … Nu putem vorbi în epoca noastră modernă de egalități sociale, atâta timp cât ele nu există din punct de vedere politic și membrii societății sunt doar reprezentați aparent de persoane dubioase … Un popor nu are nevoie de reprezentați falși și nici de regi sau conducători egoiști … Dar un popor fără conducători nu mai este popor, iar lipsa de activitate politică a tuturor cetățenilor în viața de conducere a unei comunități ce se dorește a fi stat sau federație duce la afișarea în frunte a unor persoane demagogice care știu să profite de persoanele slabe material și intelectual ale societății …

Democrația ateniană era un directă, exercitată de toți cetățenii, nu prin reprezentanții lor … Cu toate acestea, având în vedere contextul istoric în care s-a afirmat, ea nu era perfectă pentru că mai mult de jumătate din societatea ateniană era formată din sclavi lipsiți de drepturi politice, iar străinii nu se bucurau de cetățenie … Cu toate acestea Atena rămâne simbolul democrației în lume, oferind exemplul unui sistem politic apropiat de nevoile cetățeanului, ale cărui instituții și drepturi sunt apărate de el însuși, el însuși identificându-se  cu destinul sistemului de putere … De aici spiritul civic, abnegația de care grecii au dat dovadă în războaiele persane … O astfel de democrație a dovedit că într-o societate egală, oamenii sunt mai uniți în momentul în care urmăresc aceleași scopuri și li se permite să ia parte la actul puterii …

            Uniunea Europeană este departe de a fi un aparat politic care să permită tuturor cetățenilor ei să își exprime părerea și să fie ascultați … Inegalitățile își au originea în lăcomia de putere pentru consiliu suprem și infiltrarea partidelor politice de coaliție ca așa ziși reprezentanți … Iar reprezentanții nu sunt decât masca politică a partidelor politice regionale …

    Individul:   Nu cred că mă poate cineva reprezenta politic într-o țară sau într-o uniune, organizație … Cea mai bună reprezentare a unui cetățean într-un aparat politic este el însuși … Comunismul râmâne o formă mascată de putere, în a cărui ierarhie pot urca cei mai vicleni din punct de vedere diplomatic și intelectual … Dar și un stat fără un aparat politic și legi care să nu permită oamenilor să se calce în picioare, duce la anarhie și haos, în care crima, violul și sângele vărsat devin cea mai dură formă de supraviețuire …

    De profundis: Creștinismul este forma dusă la extrem a egalităților spirituale … scopul nu este unul fizic, ci unul transparent … oamenii se luptă pentru plăceri spirituale … doar că ele trebuie trăite și confirmate aici pe pământ pentru a muri împăcat cu conștiința morală … Deci este un război pierdut pentru că Biserica nu luptă decât transparent din punct de vedere politic în acest sens … Nu contează ce este după moarte, scopul moral trebuie realizat atâta timp cât trăiești aici … Reprezentanții politici sunt înlocuiți de cei ai ierarhiei bisericești … lupta acum se duce pe alt teren, unul invizibil în care antagoniile dintre plăcerile materiale și cele spirituale se amestecă destul de ușor …

Creștinismul ca filosofie în sine nu trebuie criticat ca mod de viață, ci doar momentul în care el prinde contur fizic, de instituție și politic …

            Comunismul este forma exacerbată de globalizare a egalităților materiale … doar că omul nu trăiește doar cu pâine și circ … mai are și nevoi individuale, spirituale sau filozofice …

Orice formă politică care constrânge libertațile oamenilor de orice gen ar fi, nu face decât să îl îndepărteze și mai mult de societate … Un om nu se poate convinge de libertatea sa decât atunci când nu o experimentează deplin … doar că nu trebuie uitat că nici o ființă în univers oricât de avansată genetic ar fi, nu are dreptul să atenteze asupra libertății alteia …

            Linia care ar trebui să mențină echilibrul acestor dimensiuni materiale, spirituale și intelectuale este de cele mai multe ori definită de expresia lacrimilor … Oamenii sunt slabi și conștientizează acest lucru, sunt egoiști și nu pot fi altă persoană și știu acest lucru, sunt lacomi și pofticioși uneori, nu pot fi mereu o ecuație exponențială pe axa timpului, ci pendulează mereu între pozitiv și negativ … conștiința fiecăruia fiind ultimul judecător suprem care dă dreptul fiecăruia de a fi sau nu …

            Lacrimile sunt cele care în final plâng pentru cei săraci, pentru cei loviți de dezastre și războaie, pentru cei săraci cu duhul care nu au avut șansa de a urca pe scara educației intelectuale, pentru cei handicapați, pentru cei pentru care viața nu le-a oferit aceleași șanse biologice de la naștere și s-au născut cu deficiențe, pentru cei bolnavi, pentru cei apatici și indiferenți … pentru tot ceea ce exprimă durere și suferință …

     … În toți acești ani m-am gandit la un singur lucru în fiecare noapte … că vreau să te înving prin lacrimi … De parcă veșnicii de lacrimi s-ar fi strâns peste mine și clipele trecute , cu toate au năvălit lânga cenușa sufletului … și-am renăscut  veșnic și nou pe cenușa unei veșnicii uitate la margine de timp …

     … Atunci lasă-mă să-ți spun, că în toți acești ani mi-am dorit ca tu să fii Viața și eu omul, să vezi și să înțelegi ce înseamnă a fi nemuritor și să îți dorești cu adevărat o singură clipă de a fi om și muritor .. Voi, oamenii, adică cei ce muriți, aveți două lucruri importante și simple în viață: speranța și lacrimile … Cel care crede că a atins vreodată eternul, de fapt nu a atins nimic … Teama de a fi om vine din neputința de a fi etern, iar teama de a fi etern  vine din neputința de a fi om …

     … Dacă mă întrebi pentru ce lupt în această viață, aș fi egoist să zic că pentru mine și numai pentru mine … că lupt pentru familia mea, pentru plăcerile mele sau interesele prefăcute ale altora … Nu imi aduce satisfacție nici una din părți … Dar dacă mă întrebi care este lucrul profund care mă poate atinge … atunci nu aș ezita să zic că lacrimile …

     … Nu aș fi atât de prefăcut și prost să zic că nu lupt pentru mine … dar dacă mă uit mult în viitor … nu văd nici o victorie pentru mine … sau pentru altcineva … probabil că lupta și chinul sunt doar ceva social, de supraviețuire … tabieturi …

     … Atunci te-ai gândit vreodată că amândoi am mers în cerc … exceptând că al meu a fost mai mic, mai dureros și a luat decenii … am fost naiv să cred că omul își poate depăși destinul … el va rămâne neputincios în continuare … iar neputința nu este o scuză de a nu fi om, și de a te transforma în grohăitul porcilor … într-un final soarta alege și pentru om și pentru viață … totul nu este decât un zar aleator picat într-o singură variantă a întâmplării … doar că întâmplarea asta are un mic mare defect prin care într-un final va da socoteală tuturor destinelor pe care le-a pus pe marea scenă … acest mic defect s-a adunat în lacrimi, ca o mare conștiință a istoriei la care luăm parte … Chiar dacă finalul este predestinat, calea de a ajunge la el nu mai contează … titlul de Dumnezeu nu mai înseamnă nimic … învinșii și învingătorii sunt doar piese de joc … astfel bine și rău, sărac sau bogat, zâmbet și lacrimă, frumos sau urât, libertate sau sclavie, fericire sau nefericire și iubire sau ură nu sunt decât simple antonime care de-a lungul jocului pot trece foarte ușor dintr-o parte în alta …

     … iar din acest joc măreț nu supraviețuiesc decât lacrimile neputinței de a înțelege absurdul absurdului …

     … În viață am mers într-un mare cerc … dar ce călătorie minunată a fost …

(English Translation)

    There … If it tears or even their knowledge, perhaps we would not know that there’s anyone in this universe … where every human being in the name of injustice claim their right to be equal with you or aspire to be on you … God is the ultimate expression of our tears is the love that sometimes we want, but we can, to share all …
If there were no tears, perhaps our lives would have no meaning … because they are the last frontier that man or any rational being in the universe can reach you aware that you can not, that being is equivalent to not that your good is actually evil to each other, that poverty and cleanliness of the few is actually grohăitul the many … that your love is really hated each other, and freedom of others and your happiness unfortunate imprisonment of from you .. .

    Individual: They say tears are rooted in pain … and all that tear comes from too much love and impossible … People generally complain because they have physical pain … But there are tears of pain coming and spiritual or philosophical These are real tears … even if you do not fall on her face and not letting them see … They do not arise from desire and greed for material wealth does not stem from the desire of pride, greed to reach the heights of society , to lead people, not spring from selfish desire to seem a saint of society and attain heavens, do not stem from greedy desire to know everything in the universe … they are just the sum of all the amount of wisdom …
De Profundis: True love you will find just there helping those who need you and your help physically, spiritually and intellectually … It hurt very easily … The only thing that distinguishes man from the creator and other beings is universal philosophy on the meaning of love for living … there is nailed border between good and evil, but there is a boundary that separates man from the rest of creation and all that is … ie philosophical meditation faction meaning of its existence, the love and the difference of knowing what is right and what is wrong … most times the man over his existence itself is lost, and is found very hard, often never …
They say that man and animals cry … cry and cry every being that secrete tears … The difference is that animals cry because of physical pain … man crying because philosophy meaning of life, because he opened his eyes and ate of the fruit of good and evil, so reaching the dilemma that what is good for him, bad for the other, thus reaching an endless causes that no longer find the solution …
Individual: Without suffering and tears are more dead than before birth … because suffering and tears are what really brings us closer to reality and … otherwise I live a very quiet and monotonous …
De Profundis: Life goes and with it we … love turns into a sexual need, absurd and meaningless … appears boredom and the desire to escape from what we ant old heart … Now is love, but hatred gathered from all boredom and familiarity everyday you have to bear and to swallow every day …
Guy: Maybe I would not think of tears in a sense, and I respond with quotes and phlegmatic miniclipuri of parasites … for those who would interpret the text dialectical in the sense mocking …
De Profundis: After all, every word I lay over the years … ago not only have individual … who is above love … That I lived forever, but I had never … tears and grief: for that it goes … and goes …
Individual: Do not forget that besides ourselves, there are only illusions, which sacrifice the only reality in ourselves … why not watch life than what is authentic and has value … I can not think of people than in terms of tears and can not look at the world and the universe than the sieve same tears … no one can take my tears, no one can accuse me of selfish interest of expediency. Tears myself. Suffering restricts me to be a protective fence …
De Profundis: The words, ideas and meditations are a therapy you take medicine regularly as when you want to send a message … No matter where you dress form, you can do audio-visual or words .. . everything artistic expression is called … just that there is a difference between what is true and valuable versus what is done to control and pressure … passion is what will ultimately amount your actions .. . the world has always been divided between those who want to do everything in common, that îmtr a large social grohăială who headed jerks get the most cunning and diplomatic … and those who know that social herd has value only when is about survival and common interest … the individual is when the herd starts to turn into pigs … grohăitul expression and artistic value begins to make its mark when the individual begins to look himself … and if society minimizes it every second, then grohăitul pigs wins …
The most dangerous man in society are material constraints, the physical society and even family that is related to it can annihilate … Do not forget that everything that is done is only shared sarcastic smile of those who will take advantage of the weak labor and innocence … Presidents, Directors of public institutions or companies, organizations not only mask that can exploit the crowd …
Individual: I know that many times I find most of the answers in the philosophy of tears … without having being a tear on my cheek … my tears disappeared long ago when I was a kid … it was innocent, now turned to stone and can not flow out of the eye …
De Profundis: The older the man the more he becomes his own enemy … It is said that the age of a man is known by the number of enemies that he collected over time … just the word enemy of all people interprets it as the thing that is not to his liking, or who is against it, his life, of his actions … Enemy is the opposite of what you like, it makes you happy, free, fills you with power and pride … and his friend is the opposite of what you agree and seems to be in harmony with yourself and what you do …
Just … missing something … plus Aela the meaning and purpose for doing something … for you know very well that you do have to make sense, eventually … Communism was all shared and individual was lost in the herd … backstage just rose profiteers hiding their tracks pretty leisurely and origins …. Democracy give power to fight antagonism between social and dignity to ask yourself what is the meaning of the flock and the fact that I fit in the herd … the problem arises when those who are involved in the game up to a point well vertebrate Dependence of an octopus … and all those who are part of the game is hunting for activities that inflate their portfolio and resume quite poor … just globalization flock of the powerful that they compel children to join the exclusion from society … If you do not fit starve … or become small cog in the big gear of the play that is called life … and started swearing like parasites in society videos, whores and the rest …
Individual: Man is the most vulnerable and lost when losing cause for living … The purpose and cause of the fight at one point turns into a cliche, a routine loses its original flame … for the poor, greedy desire to become rich, it trivializes and canceling it when he touches turns to … Love performed during the banality … Happiness fulfilled becomes a mechanical habit … and all missing center point of resistance that revolves why each continues to breathe …
Any love touched requires a larger, any happiness involves one richer fulfilled any freedom achieved involves one high …
De Profundis: The company came to be organized so that the joy of those who live in it to trample one another … Enterprises, institutions, companies, organizations, parties, states or federations … all will follow the same power in all areas: material and spiritual inteectual … always ends justify the means …. and wars have recently moved inside to a psychological and diplomatic …
The light at the end of the tunnel … it’s just the opposite of what they want all the nations of the earth and the universe … If all go in the same direction you go in the opposite direction, where all think alike, be the one who thinks the opposite as Mahatma Gandhi said … if you want to see a change in the world, be that change yourself … and not only that … because any change to trivialize and soon you will get bored, and a larger future challenges you …
Individual: Often I dreamed a paradise neutral between good and evil, love and hate … just most he milling nothingness … Tears are just the middle between opposites that life … is the link between what is good for me and bad for you, between what is happiness for me and unfortunately for you … the middle line between slavery and freedom …
De Profundis: Probably the Pandora escaped not only the best, but laziness, malice and pride … escaped the world and included lying ignorant, too young and too weak to stand up to … If we ve born mature and wise from the beginning, I did not repeat the mistakes of the past … but the experience comes with time and what we are now is only the result of lack of experience … Pandora include them all, but all most remain Wisdom …
We can not have an equal society in terms of individual … because people will always share in social categories according to the degree of intellectuality … trade and technology greatest economic power will differentiate the company …
Athenian democracy was and remains an example of just society puncture politically, in terms of the role can be any member of society when it comes to vote and decide the course of Athenian democracy society … assumes that power belongs to the assembly, comprising all citizens, with legislative power, which allows citizens to take part in the act of power … We can not speak our modern age of social equality, as long as they do not exist in political and society members are only represented seemingly shady people … a nation does not need false representation or kings or rulers selfish … But a people without leadership is not people, and lack of political activity all citizens in the management of a community that wants to be state or federation headed afişsarea cause of demagogic people who know how to seize the material and intellectual poor people of the society …
Athenian democracy was a direct exercised by all citizens, not by their representatives … However, given the historical context in which it was stated, it was not perfect because more than half of Athenian society was made up of slaves deprived political rights and citizenship foreigners enjoyed … However Athens remains the symbol of democracy worldwide, providing an example of a political system closer to the needs of citizens, whose rights are protected institutions and himself, identifying himself destiny power system … from this spirit of civic dedication of the Greeks proved Persian wars … such democracy has shown that in a society equal, people are more united when pursuing the same goals and are allowed to take part in the act of power …
The European Union is far from being a political apparatus that allows all its citizens to express their opinion and be heard … inequalities are rooted in greed of power and infiltration supreme council coalition of political parties that so called representatives .. . while representatives are only political mask regional political parties …
Individual: I do not think anyone can be political in a country or a union organization … The best representation of a citizen in a political apparatus is itself … Communism remains veiled power in whose hierarchy can climb the most cunning of diplomatic and intellectual point of view … But a state without a political apparatus and laws that do not allow people to trample lead to anarchy and chaos, where crime, rape and bloodshed are the toughest form of survival …
De Profundis: Christianity is taken to an extreme form of spiritual equality … the goal is not a physical one, but one clear … people are fighting for spiritual pleasures … just because they have experienced and confirmed here on earth to die reconciled moral conscience … So it’s a lost war struggle not only for the Church politically transparent in this respect … no matter what is after death, moral purpose to be achieved so long as political representatives live here … are replaced by those of the church hierarchy … fight now goes to another field, the invisible one antagoniile of material pleasures and spiritual mix quite easily …
Christianity as philosophy itself must criticize the way of life, but when it takes shape physically and political institution …
Communism is exacerbated by globalization as material equality … only that man does not live by bread and circuses … also has individual needs, spiritual or philosophical …
Any political form that constrain people’s freedom of any kind would not only further alienated him from society … A man can convince his liberty only when fully experience … not only do not have forget that no matter how advanced beings in the universe would be genetic, is not entitled to encroach on the freedom of another …
The line should maintain balance these dimensions material, spiritual and intellectual is often defined by the expression of tears … People are weak and realize this is selfish and can not be another person and know this greedy and covetous sometimes can not always be exponential equation timeline but always swings between positive and negative … being the last judge of conscience each entitling everyone to be or not …
Tears are what finally cry for the poor, for those hit by disasters and wars, the poor in spirit who have not had a chance to climb the ladder of intellectual education for the handicapped, for those for whom life has not biological offered the same opportunities from birth were born with disabilities, for the sick, for those apathetic and indifferent … for everything that expresses pain and suffering …

    All these years … I thought one thing every night … I want to beat you with tears … Like tears eternity would be tight on me and last moments, although they Besides burst ashes reborn soul … and I forever and eternally forgotten again throw the ashes of time …
Well … let me tell you that in all these years I wanted you to be the life I man to see and understand what it means to be immortal and you really want a moment of being human and mortal .. you people that those who die, you have two important and simple things in life: hope and tears … the one who thinks he ever touched the eternal, not actually touch anything … Fear of being human comes from the inability to be eternal, and fear of eternal comes from the inability to be human …
If you ask … why fight in this life, I would be selfish to say that to me and only me … I fight for my family, for my pleasures or interests of others beaten … I do not bring satisfaction or one party … But if you ask who is working deeply that I can achieve … then I would not hesitate to say that the tears …
… I would be so devious and stupid to say that fight for me … but if I look more in the future … I see no victory for me … or anyone else … probably fight and China are just some social survival … habits …
… If you ever think we both walked in circles … except that mine was smaller, more painful and took decades … I was naive to think that man can overcome destiny … he will still remain powerless … and helplessness is no excuse not to be human, and you turn into pigs grohăitul … finally fate choose for man and life … everything is than a randomly die failed in one version of the story … just that this story is a little big flaw that eventually will answer all destiny that put them on the big stage … this small defect gathered in tears, as a great awareness of history that we take … Even though the end is predestined path to reach it does not matter … God title means nothing … the losers and the winners are only parts of the game … so good and bad, poor or rich, smile and tear, beautiful or ugly, freedom or slavery, love or happiness or unhappiness and hatred are only simple antonyms throughout the game that can pass easily from side to side …
Great game … and the tears do not survive than inability to understand the absurdity of the absurd …
In life … we went in a big circle … but what a wonderful trip it was …

Autor: Marius M. Ionescu

• Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
• Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu