Lucian Blaga; Înfrigurare

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strîng lacrimi de văpaie:
licurici.

Pe coastă-n vrej de nouri
creşte luna.

Mîni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surîsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.

Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
– de-aş pute să i-o sărut –
ca buza ta.

Îmi eşti aproape.

Prin noapte simt o pîlpîire de pleoape. (1)

–––––––––––––––––––––––––––––––

(1) Lucian Blaga, Poezii, Ediţie de Ion Nistor, Editura Cartea Românească, 1982, pag. 40-41