Lucian Blaga; Vară
La orizont – departe – fulgere fără glas
zvîcnesc din cînd în cînd
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pămîntu-ntreg e numai lan de grîu
şi cîntec de lăcuste.
În soare spicele îşi ţin la sîn grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţîrîie un greier. (1)
–––––––––––––––––––––––––––––––
(1) Lucian Blaga, Poezii, Ediţie de Ion Nistor, Editura Cartea Românească, 1982, pag. 43