Să fii român este uneori greu, dar întotdeauna este atât de frumos…
Să fii român uneori este greu, dar întotdeauna este atât de frumos…De fiecare dată când păşesc în curtea unei case de la ţară mă încearcă un pic de sfială, de parcă n-aş vrea să deranjez cu nimic rânduiala de secole ce stă întipărită acolo.
Când am deschis poarta, zeci de priviri se aţintiră spre mine. Era multă lume. Am salutat respectuos şi am dat să mă îndrept spre intrarea în casă pentru a mă debarasa de bagaje. O mână hotărâtă mă opri însă din drum şi când întorsei capul întâlnii privirea caldă a unei femei: „Bună ziua Mihai, să ştii că am văzut ce faceţi voi în Covasna şi Harghita cu tricolorul şi cărţile de Mihai Eminescu. Până la toamnă strâng şi eu câteva cărţi, poate şi steaguri şi ţi le trimit, să le duci acolo la copiii de români din satele voastre”. Mă aflam în bătătura casei soacrei mele (“mămica”, cum îi spun eu) de la Cotul Ciorii din Buzău, la parastasul bunicului Adrianei.
Am îmbrăţişat-o pe doamna Nina, şi am simţit întreaga căldura a poporului român. Nu cred că şi-a închipuit Nina ce au însemnat vorbele ei pentru mine. Am înţeles un lucru simplu: dacă o femeie dintr-un sat din Buzău, cu multe griji pe cap, cu o viaţă deloc uşoară, se gândeşte la românii din satele Harghitei şi Covasnei, dacă din bănuţii ei cumpără o carte şi un steag pentru elevii din Inima Ţării, atunci poporul român trăieşte, este viu şi reacţionează, mai ales atunci când se şi încearcă măcar o anumită formă de organizare. Nu am nevoie de statistici sau de studii savante pentru a înţelege sufletul acestui popor, pentru a înţelege acest suflet stau de vorbă cu doamna Nina din Cotul Ciorii sau sărut mana tărancii din Aita Medie Covasna care a pus pe mormântul bărbatului ei tricolorul românesc. Românii nu sunt laşi, prosti sau resemnaţi, instinctul naţional s-a păstrat în structura acestui popor, cine nu vede acest lucru să meargă în biserici, în sate, la mormântul părintelui Arsenie Boca sau al părintelui Justin Parvu, să îmbrăţişeze acolo poporul cel credincios ce stă în genunchi în fața Neamului, să stea de vorbă cu oamenii, sau şi mai bine, să încerce să facă ceva împreună cu ei pentru România. Să fii român este uneori greu, dar întotdeauna este atât de frumos…
Autor/Foto: Adriana Tirnoveanu