La deschiderea anului universitar cu prim-ministrul Victor Ponta din colecția „Accente polikratice”
Sunt la deschiderea unui
nou an
universitar
şi academic.
Mă înşurubez
într-un amfiteatru
cu un distinct
design proxemic.
Unde încerc să-mi imaginez
un spaţiu endemic.
Am, fireşte, emoţii,
vibrez tot hoinar,
reinstitui simultan
mai vechiul Crez:
promovarea din instinct
şi apoi prin doctrină
a unei concepţii
răsfrânte în dâra de aur
a Roţii…
pe care cu toţii
ne-om depune-n tezaur
tratatele, operele:
urmaşii descopere-le!
Se ţin nişte cuvântări
în virtutea tradiţiei,
gândirea-mi le distilează,
abstract, conţinutul.
Eu modelez lutul/ evident semiotic
şi evadez, undeva, pe nişte mări:
amiral de flotă.
Dinspre orizont,
înaintează piraţii,
ordon tunurilor să tragă,
marinarilor şi soldaţilor
să se pregătească de lupta
corp la corp.
Tresar din visare:
la microfon se adresează audienţei
prim-ministrul în persoană:
Victor Ponta.
Discursul său, oarecum pragmatic,
îmi oferă prilej
de semioză.
La butonieră,
i-aş fi pus o roză.
Şi l-aş fi provocat
la o diagnoză
a viitorului Ţării Mele
încăpute între timp pe mâna unor lichele,
jigodii
ordinare
în ev sinistru.
„Domnule prim-ministru,
aveţi ştiinţă
încotro se îndreaptă România?
Actuala clasă politică
e de bună-credinţă
sau e alcătuită din jagardele,
profitori, panglicari, demagogi perverşi?
Că-ţi vine să verşi
şi să te închini,
şi să te rogi:
Apără-ne, Doamne, Dumnezeule,
de aceşti „asasini”!
La o analiză critică,
ce-ar rămâne?
Din lumea mitică,
nesfârşitele holde de grâne?
Din epoca socialistă
fabrici, uzine,
împlinirea de sine?
Domnule prim-ministru,
uneori sunt oripilat
că există printre noi,
oameni politici,
nişte specimene
lipsite de orice ruşine.
E nevoie
exact ca pe Arca lui Noe
de cea mai drastică
formă de curăţenie!
E nevoie
să evadăm într-o canoie
numa-n cămaşă şi în izmene
pe Marea Neagră
ori pe Marea Mediterană
ori pe Dunăre-n sus
spre alte ţinuturi?
Aşa înalt cum eşti,
ne ţii cu poveşti
sau eşti în stare
să scoţi Ţara din
disperare?
La o primă privire,
îmi inspiri încredere
iar tonul ţi-e serios.
Poporul meu te-a învestit
cu multe-aşteptări
şi speranţe…”
…………………
Aceste umile stanţe
ale poetului ce sunt
într-un veac deloc burghez
ajunge-vor
la Palatul Victoriei
pe masa lui Ponta Victor?
Sau mă las de poezie
şi mă fac… pictor
de moravuri
ale unei societăţi contemporane
în cădere liberă
până o să mă muşte
vreo „viperă”
de călcâi!
– un jurnal scris de Ion Popescu-Brădiceni –
„Echivalentul” românesc al American Dream = Romanian Nightmare ?