Analiza cultural – craioveană

   Moto: ”Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit.”

Andre Marlaux

    Auzim din ce în ce mai mult folosindu-se termenul de cultură, ba mai mult, azi ”dave” importante ale spațiului carpato-danubiano-pontic își doresc să devină, pentru scurt timp adevărate ”oaze culturale” europene. Această dorință ne îndeamnă să ne gândim că activitatea culturală devine un pol important al dezvoltării civilizației românești, devine o prioritate națională sau … poate o nouă „găselniță” a politicienilor de a ne distrage atenția de la problemele cotidiene (locuri de muncă, servicii educaționale, sociale, juridice, ș.a. de calitate, politizarea/nepotizarea excesivă a aparatului administrativ etc.). Și totuși ce înțelegem prin cultură? ”Manelizarea” excesivă a valorilor autentice românești, a educației, a politicii, într-un cuvânt a culturii și a civilizației poate fi considerată cultură autentică românească?

  Conform dex-ului cultura[1] are mai multe accepțiuni – totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire, precum și instituțiile necesare pentru comunicarea acestor valori; nivel ridicat de dezvoltare intelectuală, etc.. În concluzie prin cultură înțelegem totalitatea operelor și activităților umane create în decursul întregii istorii a omenirii. În timp aceasta s-a stratificat formându-se ”clase culturale” specifice fiecărei civilizații, dar în același timp stratificarea nu este dată numai de arealul cultural ci și de gradul de percepere a acesteia – formându-se o clasă culturală elitistă și o clasă culturală diletantă.

  Clasa culturală elitistă, în mod normal, se caracterizează prin valori culturale superioare, însă adresabilitatea sa este limitată, mai ales datorită costurilor presupuse – nu oricine își permite să beneficieze de activități culturale profesioniste teatru, operă, educație superioară etc.); în contrast, cultura diletantă este mult mai accesibilă maselor, tocmai datorită costurilor. Cu toate acestea, de multe ori graniţa dintre elitism şi diletantism este anulată sau adâncită de autoritățile locale prin atitudinea faţă de instituţiile culturale cu o adresabilitate diversificată (case de cultură, centre culturale, etc.), prin numirea politică a unor manageri ce nu îndeplinesc condiţiile de pregătire sau experienţă profesională sau managerială. Alături de factorul economic şi politic, educația este un alt factor pentru care elitismul este inaccesibil maselor – majoritatea nu înțeleg care este rolul culturii în dezvoltarea personală sau poate problemele existențiale curente nu le permit să filosofeze pe această temă. Și totuși oare cultura este importantă? Merită să investim pentru dezvoltarea și promovarea ei?

de Felix Godeanu

Mai multe aici: aici

_______________________________________________________________________

[1] Conf. Dex Online

Mai multe aici: aici