Sântilia din Voinești Covasna

Românește în Covasna, Sântilia din Voinești.

I-am întâlnit pe mândrii mocani din Voinești-Covasna, pe vrednicile femei de la șezătoarea satului în frunte cu Luminița Bunghez care rânduia de zor steaguri tricolore și pe prietenii mei, ciobanii din Zăbala veniți aici pentru a-și vedea frații de munte. M-au convins să le promit că voi urca odată la stânele lor, acolo unde cerul sărută pământul. Mă voi ține de cuvânt.

Imnul României intonat de corul Sfantul Ioan Valahul al părintelui Anthonio Pintrijel a răscolit sufletele noastre și ne-a dat certitudinea că în veac poporul român va dăinui aici. Cât timp ne vom aduna noi toți românii din țară în jurul datinei străbune păstrate cu geutate și sfințenie de frații și surorile noastre din Covasna și Harghita, cât timp lacrima si bucuria lor va fi și a noastră, eroii și martirii Neamului vor ști de acolo din Cer că lupta lor pentru unitatea Țării nu a fost în zadar. Acest lucru nu este o opțiune, ci o datorie a noastră, a celor care credem în Iisus Hristos Mântuitorul și în Neam. Este vorba de datoria de a fi român.