Rugăciunea

Cel ce vrea să dobândească
Fericirea cea cerească,
De rău să se-‘ndepărteze
Și mult bine să lucreze.

Păcătosul, zice Cartea,
Și-a pierdut în Ceruri partea,
Dar cu lacrimi și suspine,
Și cu faceri de mult bine,

Firea cea dumnezeiască
Poate să o îmblânzească.
De se va ruga întruna,
Va recăpăta cununa.

Fapta bună-a omului,
Jertfă-adusă Domnului,
Nu de carne rumenită,
Ci de inimă smerită.

Maică a faptelor bune
Este sfânta rugăciune.
Ca și luna printre stele,
Strălucește peste ele!

Rugăciunea sfinților,
Lauda Părinților.
Ea cu totul mântuiește
Pe acel ce o iubește.

Rugăciunea cu trăire
Este cu Hristos vorbire,
Revărsare de Duh Sfânt,
Înviere pe pământ.

E a Raiului gustare,
Părintească-‘mbrățișare
Între fiu și Tatăl său,
Când se biruie cel rău.

Rugăciunea cu dor mare:
Tainică încredințare
De pe-acum, în mântuire,
Și în Ceruri viețuire.

Rugăciunea cu durere
E a Domnului vedere,
E a Duhului simțire
Și a Tatălui iubire.

Cine vrea viață cerească,
Rugăciunea s-o iubească,
Căci el gustă făr’ să știe,
Veșnica Împărăție!

Hai să ne rugăm, creștine!
Suntem doi, tu și cu mine.
Orice vrem ne dă Hristos,
De-i vom cere cuviincios!

Iar eu cer la Liturghie
Fericirea ce-o să vie
După Marea Judecată,
Când va plânge lumea toată.

amin

de Preot Sorin Croitoru