Izbăvire

Doamne,
Îmi vin acum în minte
Ale Tale dulci cuvinte:
„Lumea se va veseli,
Iar voi vă veți tângui.
Lumea se va bucura,
Iar voi vă veți întrista”.

Și dreptate-aveai, Iisuse,
Căci îmi vin tristeți nespuse,
Focuri rele ard în mine,
Multe nopți plâng după Tine:

„Domnul meu, Domnul meu,
Cu ce Ți-am greșit iar eu,
Cu ce Te-am mai supărat,
Că din gură m-ai vărsat,
Și iarăși m-ai lepădat”?..

Adevărul nu l-ai spus,
Domnul meu Hristos Iisus:
Prin citire, omul crede.
Prin credință, omul vede.
Prin vedere, Te iubește,
De iubire, se topește!

Ești Vârtejul ce mă trage
În puhoi de ape-adânci,
Ești Curentul ce mă-‘nalță
Peste colțuroase stânci…

Ești Lumina ce orbește
Ochii mei duhovnicești,
Ești un Strop de Miere dulce,
Din bucătării cerești!

Când Te simt, inima-mi saltă
Ca un câine fericit,
Ce își vede iar stăpânul
După luni fără sfârșit…

Când Te văd, ochii mei limpezi
Se transformă în izvoare,
Și țâșnesc din ei petale
De bujori și lăcrămioare..

Când Te-aud, vocea Ta-mi pare
Minunată melodie,
Și aș vrea să îmi răsune
O întreagă veșnicie!

Orice clipă fără Tine
E un chin neînțeles,
Labirint plin de-‘ntuneric
Din care nu pot să ies…

Și aștept a Ta venire
Ca pe-o mare izbăvire
Din necazul ce-mi provoacă
Zi și noapte-a Ta iubire!
amin

de Preot Sorin Croitoru

_____________________________________________________________

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook