„Tot mai tăcut şi singur
În lumea mea pustie –
Şi tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atît de bine –
Aceeaşi nepăsare
De oameni, şi de tine.”

  George Bacovia, Versuri şi proză, Editura Albatros, Bucureşti, 1985, pag. 56-57

______________________________________________________________________________________________________

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns