„Toamna a ţipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vîntul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lîngă uşă frunzele s-au strîns.
De departe vin ecouri vechi de plîns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Şi-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Şi prin crengile-ncîlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.” (1)

Foto: rfi.ro


(1)  George Bacovia, Versuri şi proză, Editura Albatros, Bucureşti, 1985, pag. 34

Lasă un răspuns