Dumnezeul iubirii

  Ce Dumnezeu răbdător și iubitor de oameni avem.. Oricâte am face, El este mereu cu degetul întins spre portița inimii noastre, ca să bată: „Iată, stau la ușă și bat”.. Oricât l-am disprețui, El este mereu cu brațul de Blând Păstor gata să ne scoată din ciulinii patimilor, în care ne-am încâlcit: „Păstorul Cel Bun, sufletul și-L pune pentru oile Sale”.. Oricât am fugi de El, gata este să ne primească înapoi: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară”.. De nu L-am cunoscut până acum, nu-i pierdută vremea mântuirii: Stăpânul viei va da un dinar și celui care a început lucrul în al unsprezecelea ceas.. De am obosit tot slujind trupul acesta trecător, Lui Îi este milă și ne cheamă, cunoscând zbuciumul nostru: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și vă voi odihni pe voi”.. De ne-am tulburat apele sufletului, El ne șoptește dulce: „Pacea Mea dau vouă, nu cum dă lumea, vă dau Eu”..

De suntem îngroziți de încălcarea promisiunilor de schimbare a vieții, El ne liniștește: „Nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte”, arătându-ne că nu este limită iertării Sale..

Cum să nu iubești un astfel de Dumnezeu?.. Dacă oamenii merg în iad, este pentru că Îl resping pe El până la sfârșit!

Dar noi? Îl vom primi pe El?.. Ne vom lăsa primiți în brațele Sale?.. Purtați pe umărul Său?.. Liniștiți de pacea Sa?.. Odihniți de harul Său?..

Dumnezeu să ne dea hotărârea cea bună, spre dobândirea veșniciei, amin!

Preotul Sorin Croitoru, Mantova Italia

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook