Scurtă interpretare teologică a națiunii

 O carte deosebit de importantă amintește de perioada interbelică, când teologia ortodoxă era preocupată îndeosebi de definirea ființei noastre. Este vorba despre Ortodoxie și Naționalism, o carte puțin credibilă prin faptul că nu precizează nici localitatea, nici editura și nici nu este înregistrată cu ISBN la Biblioteca Națională a României. Din verificările redacției noastre s-a constatat că articolele din acest volum aparțin într-adevăr părintelui Dumitru Stăniloae. 

Surprinzător Părintele Dumitru Stăniloae reușește să surprindă specificul neamului nostru în raport cu cele vecine, fie ortodoxe, fie catolice sau protestante. Articolele incluse în această carte au fost publicate începând cu anii 1930 în celebrele reviste: Telegraful român, Ortodoxia, Gândirea, și în volumul Ortodoxie și românism apărut în 1939 la Sibiu.

Citind integral această carte, putem observa actualitatea teologiei ortodoxe raportată la contextul internațional  al vremurilor noastre, ceea ce ne duce la concluzia că procesul de deznaționalizare a început chiar anii *20, imediat după refacerea economiilor naționale. Prin urmare, cartea este o dovadă istorică și teologică a luptei împotriva globalizării sau mai bine zis, împotriva imperialismului mondial.

«Toate câte sunt pe lume sunt opera lui Dumnezeu. Creştinul cu dreaptă înţelegere nu dispreţuieşte niciuna din componentele cosmosului, ci din toate vede strălucind slava şi înţelepciunea dumnezeiască. Izolarea de lume şi dispreţul ei, retragerea în eu şi închiderea ferestrelor dinspre lume, nu ţin de experienţa autentic religioasă. Retragerea asceţilor ortodocşi are numai o însemnătate metodică: ea urmăreşte doar refacerea personalităţii, regăsirea punctului central spiritual din care apoi să privească lumea şi să-şi îndrepte acţiunile pline de dragoste asupra ei. Ascetica ortodoxă derivă din ideea că omul e centrul şi stăpânul lumii create, dar că prin păcat a căzut în robia lumii, lunecând din punctul arhimedic din care e capabil să supraprivească lumea şi s-o stăpânească, în angrenajul fără orizont şi fără libertate al marii maşini care e necesitatea naturală. Readucerea comandantului în postul de comandă, dar nu izolarea lui de lume, este scopul asceticii creştine. Toţi sfinţii, adică aceia care au depăşit stadiul retragerii metodice, au activat în lume cu dragoste nemărginită şi s-au bucurat de toate câte vedeau, cu nevinovăţie de copil. Sf. Serafim al Sarovului, marele ascet şi sfânt rus din veacul XIX de pildă, numea pe oricine venea la sine „comoara mea” şi „bucuria mea”. „Aceste apelaţiuni nu erau o simplă expresie a bucuriei unui suflet transfigurat de asceză: pentru Sf. Serafim chipul lui Dumnezeu se descoperea în fiecare om şi acest chip constituia pentru el o reală şi adevărată „bucurie de Domnul”(. N.V. Iljin, Sf. Serafim al Sarovului, Ymca Press, Paris, 1930, p. 49. )

Cu adevărat minunată şi sublimă este lumea cu toate câte o constituie. E drept, Dumnezeu n-a creat-o pentru a Se împlini pe Sine, pentru a-Şi desăvârşi viaţa Sa internă care n-ar fi fost deplină fără lume; creaţia n-a fost o necesitate naturală pentru fiinţa dumnezeiască. Dar libertatea aceasta a lui Dumnezeu de necesitate naturală, nu înseamnă că lumea a fost creată întâmplător sau arbitrar, ca o jucărie inventată ad-hoc de Dumnezeu care Se plictisea, dintr-un capriciu momentan al atotputerniciei.

Lumea nu e un accident netrebnic, produs al unei fantezii sau al unui capriciu de-un moment, ci are o temelie adâncă în Dumnezeu şi realizează o idee eternă a Lui. Lumea aceasta întreagă e, după conţinutul ei, eternă. Toate lucrurile din ea sunt cugetate etern de Dumnezeu, ideile lucrurilor din lume constituie materialul cugetării fiinţiale a lui Dumnezeu, sunt nedespărţite de fiinţa Lui. Teologul rus S. Bulgakov numeşte organismul ideilor dumnezeieşti, viaţa aceasta intern dumnezeiască, autodescoperirea fiinţei dumnezeieşti în Sine însăşi, Sofia necreată. Iar de lume spune că este exact aceeaşi Sofie, dar în formă creată.»  

Cartea integral: aici

Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și Naționalism, 2011, p. 7

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook